1. [Scriban] pipilíngă, V. tilincă.
2. [Scriban] tilíncă f., pl. ĭ (var. din talangă. D. rom. vine ung. rut. tilinka). Fluĭer fără găurĭ făcut din coajă de teĭ, din soc orĭ din salcie. – La Brașov pipilingă, șuĭerătoare dintr’o vărguță de salcie. (Ca să răsune maĭ tare, se pune într’un corn de boŭ). V. trișcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL