1. [DEX '09] PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.
2. [MDA2] pipernici vr [At: POLIZU / V: (reg) ~pir~ / Pzi: ~cesc / E: nct] (D. animale și plante) A degenera din punct de vedere biologic, din cauza unor condiții neprielnice.
3. [DLRLC] PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se opri din creștere sau din dezvoltare (din cauza unei boli, a unor condiții neprielnice etc.), a pierde din vlagă, a se usca. Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234.
4. [Șăineanu, ed. VI] pipernicì v. 1. a se strânge, vorbind de plante; 2. a lâncezi, vorbind de viețuitoare: un bătrân slab pipernicit ISP. [Origină necunoscută].
5. [MDA2] pipirnici v vz pipernici
6. [MDA2] pirnici[1] v vz pipernici
7. [Scriban] pipernicésc v. tr. (d. piper, din cauza credințeĭ populare că cine înghite nemestecat un bob de piper, nu maĭ crește). Opresc din creștere, fac să rămîĭe nedezvoltat. V. refl. Mă opresc în creștere: un copil, un cal, un copac pipernicit. V. împilesc și zîrnesc.
8. [DOOM 3] pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pipernicesc, 3 sg. se pipernicește, imperf. 1 sg. mă piperniceam; conj. prez. 1 sg. să mă pipernicesc, 3 să se pipernicească; imper. 2 sg. afirm. pipernicește-te; ger. pipernicindu-mă
9. [DOOM 2] !pipernici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pipernicește, imperf. 3 sg. se pipernicea; conj. prez. 3 să se pipernicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL