1. [DEX '09] PIPERACEE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracée, lat. piperaceae.
2. [MDA2] piperacee sf [At: LTR2 / Pl: ~, ~ei / E: fr pipéracées, lat piperacee] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi și cu fructul în formă de boabă. 2 (Șls) Plantă din familia piperaceelor (1).
3. [DEX '98] PIPERACEE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracées, lat. piperaceae.
4. [DN] PIPERACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice foarte pronunțate, avînd ca tip piperul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pipéracées].
5. [MDN '00] PIPERACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale din regiunile tropicale, cu proprietăți aromatice pronunțate: piperul. (< fr. pipéracées, lat. piperaceae)
6. [Scriban] *piperacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (în lat. botanică piperáceus, d. lat. piper, piper). Bot. Din familia piperuluĭ. S. f. pl. O familie de plante cu doŭă cotiledoane și fără petale și al căror tip e piperu (negru).
7. [DOOM 3] piperacee s. f., art. piperaceea, g.-d. art. piperaceei; pl. piperacee
8. [DOOM 2] piperacee s. f., art. piperaceea, g.-d. art. piperaceei; pl. piperacee
9. [DE] PIPERACÉE (< fr.; {s} lat. piper „piper”) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, apetale, erbacee sau lemnoase, uneori liane, cu frunze simple, alterne, flori bisexuate grupate în inflorescențe și fruct bacă sau drupă, semințe cu albumen dezvoltat (ex. piperul). Conțin substanțe rășinoase și uleiuri eterice; unele se cultivă ca plante decorative. Sunt răspândite mai ales în regiunile tropicale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL