Definiție și ce înseamnă pipare

1. [MDA2] pipare sf vz piparcă

2. [DEX '09] PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

3. [MDA2] cipcară sf vz piparcă

4. [MDA2] pipa vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~pez, pip / E: pipă] 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2), a pipăli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus și în jos, din cauza căldurii. 4 (Reg) A moțăi.

5. [MDA2] pipară sf vz piparcă

6. [MDA2] piparcă sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pipară, (reg) pipare, ~percă / Pl: ~părci / E: piper + că] 1 (Bot; Trs; Ban) Ardei (Capsicum annuum). 2 (Prc) Fruct al pipărcii (1). 3 (Bot; îvr; îf pipară) Salvie (Salvia splendens). 4 (Bot; Olt; îf pipercă) Colăcel (Pelargonium peltatum). 5 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 6 (Reg; îs) ~ roșie, ~ dă rântaș, ~ pisăzată Boia de ardei (2). 7 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; art) Melodie după care se execută piparca (7).

7. [MDA2] pipercă sf vz piparcă

8. [DEX '98] PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

9. [DLRLC] PIPA, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

10. [DLRLC] PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Ban., Transilv.) Ardei (mai ales iute). Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute.

11. [DLRM] PIPARCĂ, pipărci, s. f. (Reg.) Ardei (iute). ◊ Expr. Nici piparca n-o întrece, se spune despre o femeie limbută și iute. – Magh. paprika (după piper).

12. [Șăineanu, ed. VI] piparcă f. V. paprică.

13. [Scriban] pip și pipéz, a -á v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

14. [Scriban] pipárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (d. paprică). Trans. Piper, ardeĭ.

15. [DOOM 3] pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 pipează; conj. prez. 1 sg. să pipez, 3 să pipeze

16. [DOOM 2] pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipează

17. [DLRLV] PIPARCĂ s.f. (Ban.) Ardei. Piparkĕ. AC, 360. Etimologie: cf. piper.

18. [DAR] pipa, pipez, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.

19. [DAR] piparcă, pipărci, s.f. (reg.) 1. ardei (plantă și fruct). 2. (înv.) salvie. 3. colăcel. 4. boia (de ardei), paprică. 5. (art.) numele unui dans popular.

20. [DRAM 2021] pipárcă, s.f. v. pipercă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pigulitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~găl~ / Pl: ~ri / […]
[Argou] pigănitor, -oare, pigănitori, -oare s. m., s. f. (intl.) denunțător. Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] PIHOTAȘ, pihotași, s. m. (Înv. și reg.) Infanterist. – Pihotă + suf. […]
1. [MDA2] pijona vi [At: LEXIC. REG. II, 30 / Pzi: pijon / E: nct] […]
1. [DEX '09] PILACI, -CE, pilaci, -ce, adj. (Fam.) Bețiv. – Pili2 + suf. -aci. […]
1. [DEX '09] PILAF, pilafuri, s. n. Mâncare de orez (sau arpacaș), gătită de obicei […]
1. [DEX '09] PILAFGIU, pilafgii, s. m. (Rar) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet […]
1. [DEX '09] PILAFGIU, pilafgii, s. m. (Rar) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro