1. [DEX '09] PIPĂITURĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Pipăire. [Pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură.
2. [MDA2] pipăitură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: pipăi1 + -tură] 1-7 Pipăire (1-7). 8 (Fig) Tatonare.
3. [DLRLC] PIPĂITURĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Atingere cu mîna sau cu degetele. Se simțiră pipăiturile cu care omul de afară măsura distanța pe lemn. CARAGIALE, O. I 291.
4. [Șăineanu, ed. VI] pipăitură f. 1. rezultatul pipăirii; 2. fig. cercetare nesigură.
5. [DOOM 3] pipăitură (desp. -pă-i-) s. f., g.-d. art. pipăiturii; pl. pipăituri
6. [DOOM 2] pipăitură (-pă-i-) s. f., g.-d. art. pipăiturii; pl. pipăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL