Definiție și ce înseamnă pioncăitură

1. [MDA2] pioncăitură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: pioncăi + -tură] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Migală.

2. [DAR] pioncăitură, pioncăituri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pincăl sn [At: RETEGANUL, ap. JAHRESBER. X, 201 / Pl: ~e / E: […]
1. [MDA2] pindanică[1] sf [At: BORZA, D. 132 / A: nct / Pl: ~ici / […]
1. [DEX '09] PINDARIC, -Ă, pindarici, -ce, adj. (Despre poezii, versuri etc.) Care este scris […]
1. [MDA2] pindaricesc, ~ească a [At: BUZNEA, C. 105 / Pl: ~ești / E: Pindar […]
1. [MDA2] pindarism sm [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr pindarisme] (Liv) Lirism […]
[MDN '00] PINDARIZA vb. intr. a imita stilul pindaric; a practica un lirism pretențios. (< […]
[MDN '00] PINDARIZA vb. intr. a imita stilul pindaric; a practica un lirism pretențios. (< […]
[Scriban] pindisésc, V. bindisesc. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
Copyright 2026 © Explicativ.ro