1. [MDA2] pioncăitură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: pioncăi + -tură] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Migală.
2. [DAR] pioncăitură, pioncăituri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL