1. [MDA2] pioncăială sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ieli / E: pioncăi + -eală] (Mun) 1 Emitere de către curci a strigătului caracteristic speciei Si: pioncăit1 (1), pioncăitură (1), pioncăneală (1), pioncănit1 (1), pioncănitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-4 Pioncăneală (3, 5). 5 Migală.
2. [DAR] pioncăială, pioncăieli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL