1. [MDA2] pioncăi [At: UDRESCU, GL. / V: pior~ / Pzi: pioncăi, ~esc / E: pionc + -ăi] (Mun) 1 vi (D. curci) A pioncăni (1). 2 vi (Pan; d. oameni) A pioci (1). 3-11 vri A (se) pioncăni (3-11).
2. [MDA2] piorcăi v vz pioncăi
3. [DAR] pioncăi, pioncăi și pioncăiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a pioncăni. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subțire, pițigăială. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu. 6. a nu mai vedea bine. 7. a (se) mocoși, a (se) mocăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL