1. [DEX '09] PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
2. [MDA2] pengeli v vz pingeli
3. [MDA2] pingeli vt(a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pingi[1], pingili / Pzi: ~lesc / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) Si: (îrg) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.
4. [MDA2] pingelui vtfa [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: pingea + -ui] 1-2 (Îrg; c. i. obiecte de încălțăminte sau talpa încălțămintei) A pingeli (1-2). 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.
5. [MDA2] pingi v vz pingeli
6. [MDA2] pingili v vz pingeli
7. [DLRLC] PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingelească. PAS, Z. III 279. ◊ Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingelui vb. IV.
8. [DLRLC] PINGELUI vb. IV v. pingeli.
9. [DLRM] PINGELUI vb. IV. v. pingeli.
10. [Șăineanu, ed. VI] pingeluì v. 1. a pune pingele; 2. fam. a înșela.
11. [Scriban] pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.
12. [DOOM 3] pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, 3 sg. pingelește, imperf. 1 pingeleam; conj. prez. 1 sg. să pingelesc, 3 să pingelească
13. [DOOM 2] pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 să pingelească
14. [IVO-III] pingelesc, -leam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL