1. [DEX '09] PINGELIT, -Ă, pingeliți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Căruia i s-au pus pingele. – V. pingeli.
2. [MDA2] pingelit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: pingeli] 1-2 (D. obiecte de încălțăminte) Căruia i s-au pus pingele (și tocuri) Si: (îrg) pingeluit (1-2), tălpuit.
3. [DLRLC] PINGELIT, -Ă, pingeliți, -te, adj. (Despre încălțăminte) Pe care s-au pus pingele.
4. [DEX '09] PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
5. [MDA2] pengeli v vz pingeli
6. [MDA2] pingeli vt(a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pingi[1], pingili / Pzi: ~lesc / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) Si: (îrg) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.
7. [MDA2] pingi v vz pingeli
8. [MDA2] pingili v vz pingeli
9. [DLRLC] PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingelească. PAS, Z. III 279. ◊ Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingelui vb. IV.
10. [DLRLC] PINGELUI vb. IV v. pingeli.
11. [DLRM] PINGELUI vb. IV. v. pingeli.
12. [Scriban] pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.
13. [DOOM 3] pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, 3 sg. pingelește, imperf. 1 pingeleam; conj. prez. 1 sg. să pingelesc, 3 să pingelească
14. [DOOM 2] pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 să pingelească
15. [IVO-III] pingelesc, -leam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL