1. [MDA2] pineal, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 486/21 / P: ~ne-al / Pl: ~i, ~e / E: fr pinéal] 1 (Îs) Glandă ~ă Glandă mică, situată în masa encefalului, care determină, prin secreția ei, dezvoltarea caracterelor sexuale Si: epifiză. 2 Care se referă la epifiză. 3 Specific epifizei.
2. [DLRLC] PINEAL, -Ă, pineali, -e, adj. (În expr.) Glanda pineală = glandă de mărimea unui sîmbure de cireașă, situată în masa encefalului și oprind prin secreția ei dezvoltarea caracterelor sexuale; epifiză (2). – Pronunțat; -ne-al.
3. [DN] PINEAL, -Ă adj. Epifizar. ◊ (Anat.) Glandă pineală = glandă mică, situată în masa encefalului, a cărei secreție determină dezvoltarea caracterelor sexuale; epifiză. [Pron. -ne-al. / < fr. pinéal].
4. [Scriban] *pineál, -ă adj. (lat. științific pinealis, d. lat. pinea, cucuruzu pinuluĭ). În formă de fruct de pin. Anat. Glanda pineală, un corp mic oval care e situat înaintea creĭeruluĭ și care e urma unuĭ al treilea ochĭ.
5. [DEX '09] PINEALĂ, pineale, adj. (În sintagma) Glandă pineală = mică glandă situată în masa encefalului, care determină prin secreția ei dezvoltarea caracterelor sexuale; epifiză. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. pinéal.
6. [MDN '00] PINEALĂ adj. glandă ~ă (și s. f.) = glandă mică, în diencefal, cu rol în dezvoltarea și creșterea organismului și cu acțiune antigonadotropă; epifiză. (< fr. pinéale)
7. [MDN '00] PINEAL(O)- elem. „glandă pineală”. (< fr. pinéal/o/-, cf. lat. pinealis)
8. [DOOM 3] !pineal (desp. -ne-al) adj. m. (+ s. n.: corpul ~); f. pineală (glanda ~), pl. pineale
9. [DOOM 2] pineală (-ne-a-) adj. f., pl. pineale
10. [DETS] PINEAL-, v. PINEALO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare a glandei pineale.
11. [DETS] PINEALO- „glandă pineală”. ◊ L. pinealis „ca un con de pin” > fr. pinéalo-, germ. id., engl. id. > rom. pinealo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă glandulară pineală imatură; ~cit (v. -cit), s. n., celulă principală epitelială a glandei pineale; sin. pineocit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL