1. [DEX '09] PIMNIȚĂ s. f. v. pivniță.
2. [MDA2] pimniță sf vz pivniță
3. [Șăineanu, ed. VI] pimniță f. V. pivniță.
4. [DEX '09] PIVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pimniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.
5. [MDA2] chehniță sf vz pivniță
6. [MDA2] pâmniță[1] sf vz pivniță
7. [MDA2] pefniță sf vz pivniță
8. [MDA2] pegniță sf vz pivniță
9. [MDA2] pehniță sf vz pivniță
10. [MDA2] pemeniță sf vz pivniță
11. [MDA2] pemiță sf vz pivniță
12. [MDA2] pemniță sf vz pivniță
13. [MDA2] pevniță sf vz pivniță
14. [MDA2] pifniță sf vz pivniță
15. [MDA2] pigniță sf vz pivniță
16. [MDA2] pihniță sf vz pivniță
17. [MDA2] pijmiță sf vz pivniță
18. [MDA2] pilmiță[1] sf vz pivniță
19. [MDA2] pilniță sf vz pivniță
20. [MDA2] pimiță sf vz pivniță
21. [MDA2] pivniță sf [At: CORESI, EV. 400 / V: bimn~, cihn~, pefn~, pegn~, pehn~ (Pl: pehniți), pemen~, pemi~, pemn~ (Pl: pemniți), pevni~, (Pl: pevniți), pifn~, (reg) pign~, pihn~ (Pl: pihniți), pijn~, pilni~ (Pl: pilniți), pimi~ (Pl: pimiți), pimn~, pizmi~ (Pl: pizmiți) / Pl: ~țe, (pop) ~ți, (reg) ~țuri / E: slv пивьница] 1 Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri, în care se păstrează băuturi, alimente sau diferite materiale (lemn de foc, cărbuni etc.) Si: beci, (reg) zemnic. 2 (Îvr; îs) ~ța mărfurilor Cală. 3 (Rar; d. voce; îe) A ieși (sau a se auzi) ca dintr-o ~ A ieși sau a se auzi de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. 4 (Îe) A vorbi (ca) din ~ A vorbi cu ton scăzut, profund, grav. 5 (Reg) Ghețărie. 6 (Olt; Mun) Magazie. 7 (Reg) Șură. 8 (Olt; Trs) Colibă, bordei, ridicat la câmp, la vie sau la munte și folosit în timpul lucrului ca locuință sau ca loc de pază. 9 (Reg) Prisacă.
22. [MDA2] pizmiță sf vz pivniță
23. [DEX '98] PIVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pimniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.
24. [DLRLC] PIVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării sau păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) ori a unor produse alimentare, vinuri etc. beci. Era o casă veche bătrînească, cu pivnițele de cărămidă boltită. CAMIL PETRESCU, O. I 499. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă și strigă spre Lie să scoată vin din pivniță. SADOVEANU, O. VII 119. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniță. EMINESCU, N. 20. Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 254.- Variantă: pimniță (DELAVRANCEA, S. 125, TEODORESCU, P. P. 679) s. f.
25. [Șăineanu, ed. VI] pivniță (pimniță) f. zidire sub pământ unde se ține vin și alte proviziuni. [Slav. PIVNIȚA (din PIVO, băutură)].
26. [Scriban] pígniță, V. pívniță.
27. [Scriban] pimnicér, pímniță, V. pivn-.
28. [Scriban] pívniță f., pl. e (vsl. pivĭnica, d. pivo, băutură, vin de fructe, pivati, piti, a bea, bg. sîrb. pivnica, rus. pivnica, pol. piw-; bg. sîrb. rus. pol. pívo, bere, sîrb. și piva; ngr. piva). Becĭ, hrubă, galerie săpată în pămînt de păstrat vin, legume ș. a. – Și pimniță. În Oaș pigniță.
29. [DOOM 3] pivniță s. f., g.-d. art. pivniței; pl. pivnițe
30. [DOOM 2] pivniță s. f., g.-d. art. pivniței; pl. pivnițe
31. [MDO] pivniță
32. [IVO-III] pivniță, -țe.
33. [DER] pivniță (pivnițe), s. f. – 1. Subsol. – 2. Beci. – Var. Munt. pimniță. Sl. pivĭnica, din pivo „băutură” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze. – Der. pivnicer, s. m. (chelar); pivnicerit, s. n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).
34. [DRAM 2021] pímniță, pimnițe, s.f. (reg., înv.) 1. Pivniță; grotă, peșteră: „Acolo este ascunsă o pimniță plină cu bani de-a lui Pintea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 205). 2. Beci, închisoare. – Var. a lui pivniță.
35. [DRAM 2015] pemniță, pemnițe, s.f. – (dial.) Pivniță: „Io le-am deștis la mniroi la cămară și de-acolo în pemniță...” (Memoria, 2014: 152; Oarța de Sus). – Cf. pivniță, cu vn > mn și cu disimilarea i-i > e-i (Frățilă).
36. [DRAM 2015] pivniță, pivnițe, (pemniță), s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu, 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură, vin de fructe”) (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
37. [DRAM] pivniță, -e. s.f. – Peșteră. Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL