1. [DEX '09] PILUG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). – Cf. piuă.
2. [MDA2] pilug [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 48v/36 / V: (reg) chi~, ~luc, piul~ / Pl: (1-4) ~uge, (8-9) ~ugi / E: cf piuă] 1 sn Fiecare dintre ciocanele de la piua de postav Si: (reg) pisălog (4). 2 sn Pisălog (1). 3 sn (Reg) Băț lung, rotund și gros cu care se zdrobesc boabele, semințele etc. în piua de măcinat, de zdrobit sau de tescuit. 4 sn (Reg) Băț lung, rotund și gros, la unul din capete cu crestături, cu care se bate brânza în putinei Si: (reg) brai. 5 av (Fam; îe) A tunde (sau a rade) (pe cineva) ~ A tunde sau a rade pe cineva până la piele. 6 av (Îe) A rămâne (sau a fi) (gol) ~ A rămâne sau a fi complet dezbrăcat. 7 av (Pex; îae) A rămâne sau a fi extrem de sărac. 8-9 sm, am (Reg) (Om) sărac. 10 sn (Pan; rar) Proteză de lemn a unui picior. 11 sms (Bot; Trs) Păpădie (Taraxacum officinale).
3. [DEX '98] PILUG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilug s. n.] – Cf. piuă.
4. [DLRLC] PILUG, piluge, s. n. (Mold.; și în forma chilug) Unealtă în formă de jul cu cîte o măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează în piuliță; pisălog. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) pînă la piele. Profesorul a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. CREANGĂ, O. A. 46. – Variantă: chilug s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].
6. [Scriban] pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?
7. [MDA2] chilug sn vz chiulug[1]
8. [MDA2] piluc sn vz pilug
9. [MDA2] piulug sn vz pilug
10. [CADE] CHILUG 👉 PILUG.
11. [DLRLC] CHILUG s. n. v. pilug.
12. [Scriban] chilúg, V. chĭulug.
13. [Scriban] păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.
14. [DOOM 3] pilug (unealtă) (reg.) s. n., pl. piluge
15. [DOOM 2] pilug (reg.) s. n., pl. piluge
16. [IVO-III] pilug, -ge.
17. [DAR] pilug2, piluge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.
18. [DAR] pilug1, pilugă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.
19. [DRAM 2021] pilúg, piluge, s.n. (reg.) Bucată de lemn, cu măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează semințele: „Tu iei un pilug, îi zise unuia dintre căpetenii, și te duci la noapte la pat și-i tragi vreo două de-l faci harcea-parcea” (Bilțiu, 2007: 226). ■ Termen specific în Moldova. – Cf. piuă (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL