1. [DEX '09] PILOTARE, pilotări, s. f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. – V. pilota.
2. [MDA2] pilotare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: pilota] 1-3 Pilotaj1 (1-3).
3. [DLRLC] PILOTARE s. f. Acțiunea de a pilota.
4. [DN] PILOTARE s.f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. ♦ (Fig.) Orientare a unei discipline de către o altă știință prin noțiunile și metodele proprii acesteia. [< pilota].
5. [DEX '09] PILOTA, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.
6. [MDA2] pilota [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave, aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig; d. știință; c. i. alte discipline) A orienta prin noțiunile și metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul, din cauza nesiguranței parcursului. 4 vi A face manevre.
7. [DLRLC] PILOTA, pilotez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de pilot, o navă sau o aeronavă, o locomotivă etc. (Fig.) Te-i fi pricepînd tu la literatură. Dar în trei chestii să te lași pilotat de mine. C. PETRESCU, C. V. 52. ♦ Intranz. (Despre trenuri sau nave) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului). Trenul pilotează la pod.
8. [DN] PILOTA vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter].
9. [MDN '00] PILOTA vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr. piloter)
10. [DOOM 3] pilotare s. f., g.-d. art. pilotării; pl. pilotări
11. [DOOM 2] pilotare s. f., g.-d. art. pilotării; pl. pilotări
12. [DOOM 3] pilota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pilotez, 3 pilotează; conj. prez. 1 sg. să pilotez, 3 să piloteze
13. [DOOM 2] pilota (a ~) vb., ind. prez. 3 pilotează
14. [GTA] PILOTARE pilotaj (v.).
15. [GTA] TEORIA PILOTĂRII ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practica zborului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL