Definiție și ce înseamnă pilota

1. [DEX '09] PILOTA, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.

2. [MDA2] pilota [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave, aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig; d. știință; c. i. alte discipline) A orienta prin noțiunile și metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul, din cauza nesiguranței parcursului. 4 vi A face manevre.

3. [DLRLC] PILOTA, pilotez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de pilot, o navă sau o aeronavă, o locomotivă etc. (Fig.) Te-i fi pricepînd tu la literatură. Dar în trei chestii să te lași pilotat de mine. C. PETRESCU, C. V. 52. ♦ Intranz. (Despre trenuri sau nave) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului). Trenul pilotează la pod.

4. [DN] PILOTA vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter].

5. [MDN '00] PILOTA vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr. piloter)

6. [DEX '09] PILOTĂ, pilote, s. f. 1. Plapumă umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalâc. [Acc. și: pilotă] – Et. nec.

7. [MDA2] chilotă sf vz pilotă

8. [MDA2] pilotă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/10 / Pl: ~te / E: nct] 1 Plapumă călduroasă, umplută cu fulgi sau cu puf Si: (reg) perinoi, pernă. 2 (Pex) Saltea de puf (reg) perinoi, pernă. 3 (Înv; îe) A dormi pe ~te sau (reg) a crește în ~te A duce un trai fără griji. 4 (Mol; lsg) Bagaj.

9. [CADE] CHILOTĂ 👉 PILOTĂ.

10. [DEX '98] PILOTĂ, pilote, s. f. 1. Un fel de plapumă călduroasă, de forma unei perne mari umflate, umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalâc. [Acc. și: pilotă] – Et. nec.

11. [DLRLC] CHILOTĂ s. f. v. pilotă.

12. [DLRLC] PILOTĂ, pilote, s. f. 1. (Regional; și în forma chilotă) Un fel de plapumă groasă, umplută cu fulgi. Am intrat într-o încăpere largă... c-o sobă uriașă, cu divanuri încărcate de chilote de puf. SADOVEANU, O. V 131. Bădiță cu șase boi... Vinde doi Pe perini noi, Vinde iapa înșelată Și ia-mi pilotă-mbrăcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 421. Calabalîc, bagaj. D-apoi a fi avînd chilotă multă cum e treaba d-voastre, jupîne, zise moș Nichifor, scărpinîndu-se în cap. CREANGĂ, P. 113. – Variantă: chilotă s. f.

13. [DLRM] CHILOTĂ s. f. v. pilotă.

14. [Șăineanu, ed. VI] chilotă f. Mold. V. pilotă: o fi având chilotă multă CR.

15. [Șăineanu, ed. VI] pilotă (chilotă) f. Mold. plapomă de fulgi. [Cf. vechiu-gr. PILOTÓN].

16. [Scriban] chílotă, V. pilotă.

17. [Scriban] pílotă (vest) și chílotă (est) f., pl. e (germ. pfühl, mgerm. pfühlwe, d. lat. pulvinus, pernă). Plapomă de puf unflată și groasă ca o saltea, întrebuințată de Jidanĭ și privită cu dispreț de Românĭ: dintre pilotele luĭ de puf (Isp.), ca și cum o chilotă s’ar fi destrămat (CL. 1912, 1203), se trezește dimineața numaĭ în puf și’n chilote (Șez. 33, 29).

18. [DOOM 3] pilota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pilotez, 3 pilotează; conj. prez. 1 sg. să pilotez, 3 să piloteze

19. [DOOM 2] pilota (a ~) vb., ind. prez. 3 pilotează

20. [DOOM 3] !pilotă s. f., g.-d. art. pilotei; pl. pilote

21. [DOOM 2] !pilotă/pilotă s. f., g.-d. art. pilotei/pilotei; pl. pilote/pilote

22. [DMLR] chilotă (= pilotă) s. f., pl. chilote

23. [MDO] pilotă

24. [DER] pilotă (pilote), s. f. – (Mold.) Plapumă de puf. – Var. chilotă. Ngr. ϰοῖλον „gol”, ϰοιλότης, ϰοίλωμα „cavitate”, fiindcă plapuma este exagerat de groasă și de moale. Legătura cu germ. Pfühl „pernă” (Cihac, II, 255; Scriban) și cu ngr. πιλωτός „de fetru” (Tiktin) este nesigură.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pilorostomie sf [At: DN3 / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [MDA2] pilorotomie sf [At: DN3 / P: ~mi-e / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DLRLC] POLICLINICĂ, policlinici, s. f. Serviciu medical de consultații și tratament organizat pe specialități, […]
1. [MDN '00] POLICLONIE s. f. serie de clonii succesive. (< fr. polyclonie) 2. [DETS] […]
1. [DEX '09] POLICLORURĂ, policloruri, s. f. (Chim.; în sintagma) Policlorură de vinil = clorură […]
1. [MDA2] policni2 v vz poligni 2. [MDA2] policni1 vi [At: LEXIC REG. 106 / […]
1. [MDA2] policolie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr polycholie] […]
1. [DEX '09] POLICONDENSARE, policondensări, s. f. (Chim.) Reacție de combinare a unor monomeri într-o […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro