1. [DEX '09] PILDUIRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui.
2. [MDA2] pilduire sf [At: (a. 1826) URICARIUL, I, 381/7 / Pl: ~ri / E: pildui] 1 Vorbire pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii. 2 Povestire a unor pilde (1). 3 (Pex) Pildă (1). 4 (Pex) Fabulă. 5 Simbolizare. 6 Imitare a unui model oferit de cineva sau de ceva. 7 (Înv) Model. 8 Învățare a cuiva prin oferirea unor exemple. 9 (Înv) Exemplificare. 10 Pedepsire cu asprime, pentru a servi ca exemplu și altora. 11 (Înv) Pedeapsă.
3. [DLRLC] PILDUIRE, pilduiri, s. f. Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei. 1. Povestire cu tîlc. V. pildă (2). Mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. 2. (Rar) Pedeapsă aspră. Denunțăm... faptul mișelesc al celor trei felceri... și cerem pilduire severă. CARAGIALE, M. 91.
4. [Scriban] pilduíre f. Pildă, exemplu, aluziune, parabolă.
5. [DEX '09] PILDUI, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau de la ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.
6. [MDA2] pildui [At: CANTEMIR, IST. 300 / Pzi: ~esc / E: pildă + -ui] 1 vi (Îdt) A spune ceva pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii Si: (înv) a pildi (1). 2 vi (Pex) A spune pilde (1) Si: (înv) a pildi (2). 3 vt A simboliza ceva Si: a semnifica. 4 vr (Înv) A lua model de la cineva Si: a imita. 5 vr A trage o învățătură din ceva sau de la cineva. 6 vt (Rar; c. i. oameni) A învăța sau a îndruma prin exemple. 7 vt (Înv) A pedepsi aspru, pentru a servi ca exemplu și altora. 8 vt (Rar) A ilustra. 9 vrr (Reg) A se bănui reciproc de ceva Si: a se suspecta.
7. [DEX '98] PILDUI, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.
8. [DLRLC] PILDUI, pilduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A învăța pe cineva prin exemple bune. L-au pilduit. prin atîtea și atîtea vii dovezi a facerilor sale de bine. DRĂGHICI, R. 115. ♦ Refl. A lua pildă de la cineva, a trage învățătură din ceva. Din aceasta dar vă puteți pildui feții miei, cîtă vătămare aduce lenevirea la om. DRĂGHICI, R. 157. 2. A aplica cuiva o pedeapsă severă (spre a servi drept pildă și altora). S-a repezit cu pumnii-ncleștați, s-o pilduiască; dar musafirii s-au pus la mijloc și l-au oprit. CARAGIALE, O. III 36.
9. [Șăineanu, ed. VI] pilduì v. 1. a da de pildă, a lua pildă; 2. a învăța minte: i-aș pildui eu strașnic CAR.
10. [Scriban] pilduĭésc v. tr. (d. pildă). Rar. Exemplific. Pedepsesc ca să rămîĭe ca pildă. V. intr. Vorbesc în pilde, în parabole. Servesc ca pildă. V. refl. A se pildui de la cineva, a lua pildă de la cineva, a-l imita.
11. [DOOM 3] pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri
12. [DOOM 2] pilduire (înv.) s. f., g.-d. art. pilduirii; pl. pilduiri
13. [DOOM 3] pildui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiesc, 3 sg. pilduiește, imperf. 1 pilduiam; conj. prez. 1 sg. să pilduiesc, 3 să pilduiască
14. [DOOM 2] pildui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiesc, imperf. 3 sg. pilduia; conj. prez. 3 să pilduiască
15. [IVO-III] pilduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL