1. [DEX '09] PILAF, pilafuri, s. n. Mâncare de orez (sau arpacaș), gătită de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste măsură, a ului. – Din tc. pilâv, ngr. piláfi.
2. [MDA2] pilaf sn [At: CR (1848), 162/32 / V: (reg) ~at, ~au, ~av / Pl: ~uri / E: tc pilâv, ngr πιλάφι] 1 Mâncare pregătită din orez sau din arpacaș, de obicei cu carne de pasăre, de vită, sau cu legume, ciuperci etc. Si: (reg) plachie. 2 (Îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte tare. 3 (Îae) A nimici pe cineva. 4 (Îe) A făgădui (cuiva) munți de ~ A promite cuiva foarte mult. 5 (Bot; reg; îf pilau) Orez1 (Oryza sativa).
3. [DLRLC] PILAF, pilafuri, s. n. Mîncare de orez, gătită cu legume, ciuperci etc. sau cu carne, mai ales de pasăre. Eu nu sînt ca alții să chem oameni la masă... și să nu mă pregătesc... I-am trîntit un pilaf de orez. BARANGA, I. 219. Pe toată ziua stricam într-însele [în vrăbii]... cîte o pungă de alice; dar apoi și ce pilafuri ne gătea la masă meșterul bucătar. ODOBESCU, S. III 22. După borșul polonez, veneau mîncări grecești fierte cu verdețuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc și în sfîrșit fripturile cosmopolite. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) pilaf = a bate (pe cineva) foarte tare; a-l face piftie, v. piftie.
4. [Șăineanu, ed. VI] pilaf n. mâncare turcească din orez fiert cu unt la care s’adaogă uneori carne de miel sau de berbece: un morman de pilaf alb și fumegos OD. [Turc. PILAV].
5. [Scriban] piláf n., pl. urĭ (turc. [d. pers. scr.] pilav, ngr. piláfi, sîrb. bg. pilav, rus. piláv). Un fel de mîncare făcută din orez fert în unt și opărit cu fertură de carne (saŭ și cu apă simplă) și în care se amestecă uneorĭ și bucățele de carne. – În nord piláv. V. plachie.
6. [MDA2] pilat sn vz pilaf
7. [MDA2] pilau sn vz pilaf
8. [MDA2] pilav sn vz pilaf
9. [DOOM 3] pilaf s. n., pl. pilafuri
10. [DOOM 2] pilaf s. n., pl. pilafuri
11. [DER] pilaf (pilafuri), s. n. – Orez fiert cu unt, mîncare orientală. Mr. pilaf, megl. pileaf. Tc. pilav (Roesler 601; Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1656; Roonzevalle 59), cf. ngr. πιλάφι, bg. pilav, it. pilao, fr. pilaf, pilaw. – Der. pilafgiu, s. m. (mîncător de pilaf; turc), din tc. pilafci.
12. [Argou] a-i da (cuiva) pilaf expr. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL