1. [DEX '09] PIFTIE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
2. [MDA2] piftie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25v/17 / V: (înv) ~ire, ~tui sfp, pihtire, (reg) piptii sfp / A și: (reg) piftie / Pl: ~ii / E: bg пихтия, ngr πηχτή] 1 Mâncare din oase, în special de la picioare, din cartilage și din carne de porc, de vițel sau de pasăre, fierte timp îndelungat într-o zeamă cu usturoi care, prin răcire, se încheagă și devine gelatinoasă Si: răcituri, (reg) aituri, cotoroage, înghețătură, piciorong, pistoseli, răsol, reci, tremurici. 2 (Reg; îe) A avea carnea ~ A fi foarte obosit. 3 (Îe) A face ~ pe (sau din) cineva sau a-i face (cuiva) pielea ~ii A bate foarte tare pe cineva. 4 (Reg; lpl) Oase, carne a picioarelor și a capului din care se face piftia (1).
3. [DLRLC] PIFTIE, piftii, s. f. 1. Mîncare preparată din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă și care după răcire se încheagă devenind gelatinoasă; (Mold.) răcituri. V. aspic. (Adesea în comparații) Ar fi trebuit niște furci de pătul... ca să poți să înfigi un gard în așa pămînt moale ca piftia. GALACTION, O. I 296. Ar fi dorit să meargă... măcar pînă vor da de locurile acelea unde pămîntul este ca piftia. ISPIRESCU, L. 381. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) piftie = a zdrobi (pe cineva) în bătaie. Voi ce stați cu căciulile în cap...? Jos căciulile, că vă fac piftie. MIRONESCU, S. A. 115. 2. (Chim.) Sistem dispers, coloidal, ale cărui proprietăți fizice se apropie de proprietățile sistemelor solide, avînd elasticitate la întindere și torsiune; gel.
4. [Șăineanu, ed. VI] piftie f. 1. răcitură din picioare de vițel: moale ca piftia; 2. fig. ceva moale (om, lucru). [Gr. mod.].
5. [Scriban] piftíe f. (ngr. pikti, pop. pihti, piftie, d. piktós [vgr. pektós], închegat [V. împing], de unde și pers. pihti, turc. pyhty, puhti, bg. pihtiĭa, sîrb. piktije). Munt. Răciturĭ, gelatină de carne. – În Cov. și píftie (pop. chíftĭe). V. cotoroage, chistosele, rasol, condrină.
6. [MDA2] chiftie sf vz piftie
7. [MDA2] piftire sf vz piftie
8. [MDA2] piftui1 sfp vz piftie
9. [MDA2] pihtire sf vz piftie
10. [MDA2] piptii sfp vz piftie
11. [Scriban] chiftíe, V. piftie.
12. [DOOM 3] piftie s. f., art. piftia, g.-d. art. piftiei; pl. piftii, art. piftiile (desp. -ti-i-)
13. [DOOM 2] piftie s. f., art. piftia, g.-d. art. piftiei; pl. piftii, art. piftiile
14. [DER] piftie (piftii), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt.
15. [Argou] a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL