1. [MDA2] pieiște sf [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 46 / Pl: ~ti / E: pieri + -iște] 1-2 (Mun; Mol) Pieire (1-2). 3 Pierzanie (3). 4 (Mun; Olt) Primejdie de moarte. 5 (Pex) Necaz. 6 Dificultate mare. 7 (Îe) A trage a ~ A prevesti o nenorocire. 8 (Mun; d. ființe; îla) De ~ Prăpădit. 9 (Olt) Pierdere de vreme. 10 Zăbovire.
2. [DLRLC] PIEIȘTE s. f. (Regional) Pieire; prăpăd, pustiire. În țara noastră... era mare pieiște și un sodom de nu mai avea pereche. La CADE.
3. [DLRM] PIEIȘTE s. f. (Reg.) Pieire; pustiire, prăpăd. – Din pie[ire] + suf. -iște.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL