1. [DEX '09] PIDOSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit, care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic.
2. [MDA2] pidosnic, ~ă [At: CREANGĂ, P. 116 / Pl: ~ici, ~ice / E: pe dos + -nic] 1 a (Pop; d. oameni sau acțiunile lor, d. obiecte, fenomene etc.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor, în sens rău. 2 a (D. oameni) Care se comportă în mod neobișnuit Si: aiurit, ciudat, excentric, sucit, zăpăcit. 3-4 sn (Bot; reg) Cerițică (1-2) (Cerinthe minor și glabra). 5 sm (Bot; reg) Zmeoaică (Laserpitium latifolium). 6 (Bot; reg) Odagaci (Saponaria officinalis).
3. [DLRLC] PIDOSNIC2, -Ă, pidosnici, -e, adj. Care face totul pe dos sau altfel decît se face de obicei; ciudat, sucit. A făcut sfat cu muierea. Era ceva cu totul pidosnic față de logica orientală. SADOVEANU, O. L. 201. Într-adevăr, faptele și vorbele lui Zaharia Duhu se dovedeau pe fiecare zi mai pidosnice. C. PETRESCU, R. DR. 352. Am văzut-o că este pidosnică și vroiește cu orice chip să se adape numai de la un izvor. CREANGĂ, P. 116.
4. [DLRLC] PIDOSNIC1 s. n. Plantă erbacee, cu frunza lucioase, verzi-albăstrii, cu flori galbene; crește în locuri însorite, pe marginea drumurilor etc. (Cerinthe minor); somnoroasă.
5. [Șăineanu, ed. VI] pidosnic a. Mold. ciudat, pe dos (fig.): am văzut’o că este pidosnică CR. ║ n. Bot. somnoroasă (după forma tulpinei, acoperită cu peri deandoasele).
6. [Scriban] pidósnic, -ă adj. (d. pi dos, mold. îld. pe dos). Mold. Sucit, cĭudat, excentric: om pidosnic, lucrurĭ pidosnice. (Sadov. VR. 3, 1911, 347). S. f. O plantă boraginee numită și somnoroasă (cerinthe minor).
7. [CADE] CERIȚICĂ sf. 🌿 = PIDOSNIC [comp. lat. cerinthe].
8. [DOOM 3] pidosnic2 (pop.) adj. m., pl. pidosnici; f. pidosnică, pl. pidosnice
9. [DOOM 3] pidosnic1 (plantă) s. m.
10. [DOOM 2] pidosnic2 (plantă) s. m.
11. [DOOM 2] pidosnic1 (pop.) adj. m., pl. pidosnici; f. pidosnică, pl. pidosnice
12. [DFL] CERINTHE L., CERINTE, PIDOSNIC, fam. Boraginaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 8 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene, glabre sau aspre, punctate de multe ori cu un verde-albastru. Flori albe, deseori cu pete purpurii, așezate în ciorchine sau umbele terminale. Frunze alterne, cele superioare alungit-cordiforme, cele inferioare obovate, verzi-albăstrui. Fructe, 2 nucule cu cîte 2 semințe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL