Definiție și ce înseamnă picioarcă

1. [DEX '09] PICIOICĂ, picioici, s. f. (Bot.; reg.) Cartof. [Var.: piciocă s. f.] – Din magh. pityóka.

2. [MDA2] picioică sf [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / V: bi~, pârcioci ssp, pârcioși ssp, peciog sm, pecioaică, piceucă[1], picherce, picheucă, pichiocă, picioacă, picioagă, picioance sfp, picioarcă, ~oc sm, ~ocă, ~og sm, ~ogne ssp, ~onci ssp, ~orcă, ~oucă, piclioci, pitioci ssp, putuoacă[2], puțuoacă / Pl: ~oci, ~oce / E: mg pityoka] (Reg) 1 Cartof (Solanum tuberosum). 2 (Șîs ~ de pământ, piciocă iernatică, -icile lui Dumnezeu, piciucă porcească) Nap (Helianttrus tuberosus).

3. [DLRLC] PICIOICĂ, picioici, s. f. (Regional) Cartof. Vremea e tot uscată... or să se scumpească picioicile. CARAGIALE, O. VII 36. – Variantă: picioarcă s. f.

4. [DEX '09] PICIOCĂ s. f. v. picioică.

5. [MDA2] bicioaică sf vz picioică

6. [MDA2] biciocă sf vz picioică

7. [MDA2] bicioică sf vz picioică

8. [MDA2] pârcioci ssp vz picioică

9. [MDA2] pârcioși ssp vz picioică

10. [MDA2] pecioaică sf vz picioică

11. [MDA2] peciog sm vz picioică

12. [MDA2] pecioică[1] sf vz picioică

13. [MDA2] piceucă sf vz picioică

14. [MDA2] picherce sf vz picioică

15. [MDA2] picheucă sf vz picioică

16. [MDA2] pichiocă sf vz picioică

17. [MDA2] pichioici[1] ssp vz picioică

18. [MDA2] picioacă sf vz picioică

19. [MDA2] picioagă sf vz picioică

20. [MDA2] picioance sfp vz picioică

21. [MDA2] picioarcă sf vz picioică

22. [MDA2] picioc2 sm vz picioică

23. [MDA2] piciocă sf vz picioică

24. [MDA2] piciog sm vz picioică

25. [MDA2] piciogne ssp vz picioică

26. [MDA2] picionci ssp vz picioică

27. [MDA2] piciorcă sf vz picioică

28. [MDA2] picioucă sf vz picioică

29. [MDA2] pitioci ssp vz picioică

30. [MDA2] putuoacă sf vz picioică

31. [MDA2] puțoaică[1] sf vz picioică

32. [DLRLC] PICIOARCĂ s. f. v. picioică.

33. [Șăineanu, ed. VI] picioacă (picioarcă) f. Mold. Tr. cartof. [Ung. PUCSÓKA, PECSERKE (v. ciupercă)].

34. [Scriban] picéŭcă, V. picĭoacă.

35. [Scriban] picĭoácă și picĭoáĭcă f., pl. ocĭ și oĭcĭ (ung. pityóka și pucsóka, csucsorka și csicsóka, diformat din it. patata, cartof). Trans. Arg. ș. a. Cartof. – Și picéŭcă, pl. ĭ (Baĭa).

36. [Scriban] picĭoárcă (oa dift.) f., pl. e (din picioaĭcă). Trans. Gulie, nap porcesc.

37. [DOOM 3] picioică (reg.) (desp. -cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici

38. [DOOM 2] picioică (reg.) (-cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici

39. [DER] pecioică (-ci), s. f. – Cartof. – Var. picio(i)că, picio(r)că, pic(h)eucă. Mag. pityóka (Tiktin).

40. [DRAM 2021] picióică, picioici, s.f. (reg.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ: „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).

41. [DRAM 2015] picioică, picioici, s.f. – (reg.; bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALRRM, 1971: 440): „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).

42. [DRAM] picioică, picioici, s.f. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALR 1971: 440). Picioicari, poreclă pentru locuitorii din Costeni-Lăpuș. – Din magh. pityoka.

43. [DAR] picioacă, picioace, s.f. (reg.) cartof.

44. [DAR] picioarcă, picioarce, s.f. (reg.) cartof.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] popchișor sm [At: MARIAN, NA. 84 / Pl: ~i / E: ns cf […]
1. [MDA2] popcie sf [At: MARIAN, S. C. II, 56 / Pl: ~ii / E: […]
1. [DEX '09] PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom […]
1. [MDA2] popean sm [At: ȘEZ. V, 117 / Pl: ~eni / E: popă1 + […]
1. [MDA2] popeasă sf [At: DLR / Pl: ~ese / E: popă1 + -easă] (Reg) […]
1. [MDA2] popează sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 164 / Pl: ~eze / E: […]
1. [MDA2] popelca i [At: BREBENEL, GR. P. / E: ns cf popă1, popelcă] (Trs) […]
1. [MDA2] popelcuță sf [At: PAMFILE, J. III, 93 / Pl: ~țe / E: popelcă […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro