1. [DEX '09] PICHIRI interj. (Reg.; adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. – Onomatopee.
2. [MDA2] pichiri3 vi [At: H X, 538 / Pzi: 3 ~rește / E: pichiri1] (Reg; d. bibilici) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: (reg) a chercăni.
3. [MDA2] pichiri2 s [At: ALR I, 727/508 / Pl: nct / E: nct] Covor de lână.
4. [MDA2] pichiri1 i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Are) 1 (Mol) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. 2 (Mun) Cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3 (Mun; irn) Cuvânt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.
5. [Șăineanu, ed. VI] pichirì v. Mold. a cerceta cu de-amănuntul. [V. bichirì].
6. [DEX '09] PICHERE, picheri, s. f. (Omit.; reg.) Bibilică. [Var.: pichire s. f.] – Din pichiri (derivat regresiv).
7. [MDA2] pică4 sf vz pichere
8. [MDA2] piche sf vz pichere
9. [MDA2] pichere sf [At: CIHAC, II, 254 / V: ~că, piche, ~chie, ~chiră, ~chire, ~chiure, ~cire / Pl: ~ri, ~re / E: drr pichiri1] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).
10. [MDA2] picherea[1] sf vz pichere
11. [MDA2] pichie sf vz pichere
12. [MDA2] pichiră sf vz pichere
13. [MDA2] pichire sf vz pichere
14. [MDA2] pichiure sf vz pichere
15. [MDA2] picire sf vz pichere
16. [DEX '98] PICHERE, picheri, s. f. (Ornit.; reg.) Bibilică. – Din pichiri (derivat regresiv).
17. [DLRLC] PICHERE, picheri, s. f. (Regional) Bibilică. Picherea aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, la CADE. – Variante: pichire (IBRĂILEANU, A. 110), pichiură (MARIAN, O. II 273) s. f.
18. [DLRLC] PICHIRE s. f. v. pichere.
19. [DLRLC] PICHIURĂ s. f. v. pichere.
20. [Șăineanu, ed. VI] pichire f. Mold. 1. Zool. bibilică; 2. țesătură cu picățele ca penele păsării. [V. pică].
21. [Scriban] píche, V. pichire.
22. [Scriban] píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.
23. [Scriban] pícură, V. pichire.
24. [DOOM 3] pichiri (reg.) (desp. -chi-ri) interj.
25. [DOOM 2] pichiri (reg.) (-chi-ri) interj.
26. [DOOM 3] !pichire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pichirii; pl. pichiri
27. [DOOM 2] pichere / pichire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. picherii / pichirii; pl. picheri / pichiri
28. [DOOM 2] pichire v. pichere
29. [DER] pichire (pichiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă.
30. [DAR] pichiri3, pers. 3 sg. pichirește, vb. IV (reg.) 1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni. 2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul.
31. [DAR] pichiri2 s.n. (reg.) un fel de covor de lână.
32. [DAR] pichiri!1 interj. (reg.; adesea repetat) 1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei). 2. cuvânt cu care se cheamă puii mici. 3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.
33. [DAR] pichere, picheri și pichere, s.f. (reg.) 1. bibilică, pică, câță. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picherei).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL