1. [DEX '09] PICĂTURICĂ, picăturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui picătură. ♦ Pată mică. – Picătură + suf. -ică.
2. [MDA2] picăturică sf [At: PISCUPESCU, O. 244/21 / Pl: ~rele / E: picătură + -ică] 1-16 (Pop; șhp) Picătură (1-2, 19-23, 27) (mică) Si: (reg) picăturiță (1-14), picăturuță (1-14), picățel (1-16), picățică (1-16).
3. [DEX '98] PICĂTURICĂ, picăturele, s. f. Diminutiv al lui picătură. ♦ Pată mică. – Picătură + suf. -ică.
4. [DLRLC] PICĂTURICĂ, picăturele, s. f. (Învechit) Diminutiv al lui picătură; pată mică. Începe a ieși vărsatul, în picăturele roșii ca ciupitura de purice. PISCUPESCU, O. 244.
5. [DOOM 3] picăturică (fam.) s. f., g.-d. art. picăturelei; pl. picăturele
6. [DOOM 2] picăturică (fam.) s. f., g.-d. art. picăturelei; pl. picăturele, art. picăturelele
7. [DAR] picăturică, picăturele, s.f. 1. (pop.) picătură mică. 2. (înv.) pată roșie de vărsat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL