1. [DEX '09] PICĂTOR s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
2. [MDA2] picător sn vz picătoare
3. [DEX '98] PICĂTOR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
4. [DLRLC] PICĂTOR, picătoare, s. n. Tub de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu o mică pară de cauciuc pentru a-l putea umple și goli, numărînd picăturile de medicament lichid (introduse în ochi, urechi etc.); pipetă.
5. [DEX '09] PICĂTOARE, picătoare, s. f. (Înv. și reg.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.
6. [MDA2] picătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~tor sn / Pl: ~ori / E: pica1 + -toare] 1 (Îrg) Vas de tuci, de lut etc. care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2 (Pgn) Vas de gătit. 3 (Fam) Pipetă. 4 (Reg) Praștie. 5 Vas în care se adună apa de ploaie din burlane.
7. [DEX '98] PICĂTOARE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica1 + suf. -ătoare.
8. [Șăineanu, ed. VI] picătoare f. vas de copt, de fript.
9. [Scriban] picătoáre f., pl. orĭ. Picurătoare.
10. [DOOM 3] !picător s. n., pl. picătoare
11. [DOOM 2] !picător s. n.
12. [DOOM 3] picătoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători
13. [DOOM 2] picătoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. picătorii; pl. picători
14. [Argou] picătoare, picătoare s. f. pipetă
15. [DAR] picătoare s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL