1. [DEX '09] PICANTERIE, picanterii, s. f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.
2. [MDA2] picanterie sf [At: BUL. COM. IST. I, 88 / Pl: ~ii / E: ger Pikanterie. Cf. picant] 1 Calitate de a fi picant (1). 2 (Ccr; lpl) Mâncare picantă (1). 3 (Ccr; lpl) Glumă, anecdotă ușor indecentă.
3. [DLRLC] PICANTERIE, picanterii, s. f. Vorbă sau faptă indecentă.
4. [DN] PICANTERIE s.f. Vorbă, faptă picantă. [Gen. -iei. / < germ. Pikanterie].
5. [MDN '00] PICANTERIE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie)
6. [DOOM 3] picanterie s. f., art. picanteria, g.-d. art. picanteriei; pl. picanterii, art. picanteriile (desp. -ri-i-)
7. [DOOM 2] picanterie s. f., art. picanteria, g.-d. art. picanteriei; pl. picanterii, art. picanteriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL