1. [DEX '09] PICANT, -Ă, picanți, -te, adj. 1. (Despre mâncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Condimentat (de obicei iute, usturător etc.). 2. Fig. (Despre glume, anecdote etc.) (Ușor) indecent, obscen, piperat. 3. Fig. (Despre persoane și despre înfățișarea lor) Nostim, atrăgător, seducător. – Din fr. piquant.
2. [MDA2] picant, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~nți, ~e / E: fr piquant] 1 (D. mâncăruri, băuturi sau d. gustul lor) Care este condimentat, de obicei iute, pișcător. 2 (D. glume, anecdote etc.) Care este ușor indecent, piperat. 3 Plăcut, nostim, din cauza ironiei fine, a spiritului sarcastic, mușcător etc. 4 Care stimulează în mod agreabil atenția cuiva. 5 (Spc; d. femei) Atrăgător. 6 (Spc; d. femei) Simpatic. 7 (Spc; d. femei) Grațios.
3. [DLRLC] PICANT, -Ă, picanți, -te, adj. 1. (Despre mîncări, băuturi și gustul lor) Pișcător, înțepător, iute, condimentat. Sos picant. ◊ Fig. Indecent. Glumă picantă. 2. Fig. (Despre persoane și înfățișarea lor) Nostim, atrăgător, seducător. Adina era o brunetă picantă c-un veritabil profil grecesc. BART, E. 114.
4. [DN] PICANT, -Ă adj. 1. Pișcător; înțepător, iute. 2. (Fig.) Indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. ♦ Nostim, atrăgător. [< fr. piquant].
5. [MDN '00] PICANT, -Ă adj. 1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înțepător, iute. 2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o ușoară nuanță obscenă. 3. nostim, atrăgător. (< fr. piquant)
6. [Șăineanu, ed. VI] picant a. 1. fig. înțepător: vorbă picantă; 2. fin, spiritual: glumă picantă. ║ n. ceeace e interesant: picantul afacerii e că... (= fr. piquant).
7. [Scriban] *picánt, -ă adj. (fr. piquant, d. piquer, a înțepa, a împunge). Înțepător, pișcător: vin, sos picant. Fig. Fin, spiritual, satiric: glumă picantă. Interesant, atrăgător: frumuseță picantă.
8. [DOOM 3] picant adj. m., pl. picanți; f. picantă, pl. picante
9. [DOOM 2] picant adj. m., pl. picanți; f. picantă, pl. picante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL