1. [DLRLC] PEZEVENCHE, pezevenche, s. f. Codoașă.
2. [DEX '09] PEZEVENCHI, -CHE pezevenchi, -che, s. m. și f. (Pop.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevenghi, -ghe s. m. și f.] – Din tc. pezevenk.
3. [DEX '09] PEZEVENGHI, -GHE s. m. și f. v. pezevenchi.
4. [MDA2] pezăvinchi sn vz pezevenchi
5. [MDA2] pezevenc sm vz pezevenchi
6. [MDA2] pezevenchi, ~che smf [At: (a. 1780) CAT. MAN II, 30 / V: pezăvin~, (înv) ~enc, ~eng, ~nghi, (reg) pozov~, vezevenghe sf / Pl: ~chi, ~che / E: tc pezevenk] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Pfm) Om șarlatan Si: escroc, pungaș. 3 (Reg; îf pozovenchi) Om îndărătnic.
7. [MDA2] pezeveng sm vz pezevenchi
8. [MDA2] pezevenghi, ~ghe smf vz pezevenchi
9. [MDA2] pozovenchi sn vz pezevenchi
10. [MDA2] vezevenghe sf vz pezevenchi
11. [DEX '98] PEZEVENCHI, pezevenchi, s. m. (Pop. și fam.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevenghi s. m.] – Din tc. pezevenk.
12. [DEX '98] PEZEVENGHI s. m. v. pezevenchi.
13. [DLRLC] PEZEVENCHI, pezevenchi, s. m. Șarlatan, coțcar, pungaș. Un pezevenchi, care știa că baba are la gălbînași hăt multișori, au venit la dînsa. SBIERA, P. 280. Di aieste îmi faci, măi pezevenchiule? ȘEZ. XXIII 56. – Variantă: pezevenghi (DUMITRIU, N. 7, VORNIC, P. 22) s. m.
14. [Șăineanu, ed. VI] pezevenghiu m. mijlocitor neonest. [Turc. PEZEVENK].
15. [Scriban] pezevénchĭ, -che s., pl. tot așa (turc. pezevenk, d. pers. piš-ahenk, conductor). Proxenet, -etă; codoș, codoșcă (Munt.). Fig. Fam. Om șiret, șarlatan.
16. [DOOM 2] pezevenche / pezevenghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevenchei / pezevenghei; pl. pezevenche / pezevenghe
17. [DOOM 3] !pezevenghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevenghei; pl. pezevenghe
18. [DOOM 3] !pezevenghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevenghi
19. [DOOM 2] pezevenchi/pezevenghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevenchi/pezevenghi
20. [IVO-III] pezevenchiu, -chi; pezevenche f. sg. și pl.
21. [DER] pezevenghi (pezevenghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. – Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk › per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658), cf. ngr. πεζεβέγϰης, alb., bg., sb. pizavenk. – Der. pezevenghe, s. f. (codoașă); pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie).
22. [Argou] pezevenghi, pezevenghi s. m. (pop.) om glumeț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL