1. [MDA2] peveț sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 362/24 / Pl: ~i / E: slv пѣвьць] (Îrg) Cântăreț la biserică.
2. [Scriban] péveț m. (vsl. pĭevĭcĭ). L. V. Cîntăreț (în templu, în biserică).
3. [DER] peveț (-ți), s. m. – Dascăl, cîntăreț. Sl. pĕvĭcĭ (Tiktin). Sec. XVII, slavism cultural, ca și der. peveți, vb. (a cînta la biserică); peveție, s. f. (cîntare bisericească), toate înv.
4. [DLRLV] PEVEȚ s.m. (Mold., ȚR) Cîntăreț (la biserică). A: Peveț deplin învățat fiind. DOSOFTEI, VS. Iară peveții cîntă niște stihuri ce nu le-m mai scris. N. COSTIN. Protopsaltul cu al doilea cîntărețu și cu alți peveți. GHEORGACHI. B: Și leviții și peveții toți. . . BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pĕvicĭ. Vezi și peveți, peveție.
5. [DAR] peveț, peveți, s.m. (înv. și reg.) cântăreț la biserică, dascăl, țârcovnic, cantor, psalt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL