1. [DEX '09] PETROGRAFIE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarța Pământului etc. – Din fr. pétrographie.
2. [MDA2] petrografie sf [At: BARCIANU / Pl: (rar) ~ii / E: fr pétrographie] Ramură a științelor geologice care se ocupă cu studiul descriptiv al rocilor, cu clasificarea și cu istoria lor naturală, cu formarea și cu transformările pe care acestea le suferă etc. Si: petrologie.
3. [DEX '98] PETROGRAFIE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. – Din fr. pétrographie.
4. [DLRLC] PETROGRAFIE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pămîntului, din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă și al răspîndirii lor în scoarță.
5. [DN] PETROGRAFIE s.f. Ramură a geologiei care studiază originea, structura și compoziția rocilor; petrologie; litologie. [Gen. -iei. / < fr. pétrographie, cf. lat. med. petrographia < gr. petra – rocă, graphein – a scrie].
6. [MDN '00] PETROGRAFIE s. f. ramură a geologiei care studiază rocile; descrierea, clasificarea, geneza, compoziția lor; petrologie. (< fr. pétrographie)
7. [Șăineanu, ed. VI] petrografie f. descrierea masselor minerale din care e formată coaja globului.
8. [Scriban] *petrografíe f. (vgr. pétra, peatră, și -grafie). Acea parte a mineralogiiĭ care tratează despre petrele care formează globu pămîntesc.
9. [DOOM 3] petrografie (desp. pe-tro-gra-) s. f., art. petrografia, g.-d. petrografii, art. petrografiei
10. [DOOM 2] petrografie (pe-tro-gra-) s. f., art. petrografia, g.-d. petrografii, art. petrografiei
11. [MDO] petrografie
12. [DETS] PETRO- „piatră, rocă, stîncă”. ◊ gr. petra „rocă, stîncă” > fr. petro-, engl. id., germ. id. > rom. petro-. □ ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (animale) care trăiesc în crăpăturile rocilor; ~duroscop (v. duro-, v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea durității rocilor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care preferă locurile pietroase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri pietroase; ~fitie (v. -fitie), s. f., formațiune vegetală dezvoltată pe un substrat stîncos; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la petrogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Desen incizat pe o rocă. 2. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată manual rudimentar; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în petrografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul descriptiv al rocilor; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină geologică care se ocupă cu studiul complex al rocilor din punct de vedere genetic, chimic, mineralogic și al răspîndirii lor geografice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL