1. [DEX '09] PETRODUROSCOP, petroduroscoape, s. n. Instrument pentru măsurarea durității rocilor în zăcământ, în scopul determinării comportării lor la perforare și la prelucrare. – Din germ. Petroduroskope, rus. petroduroskop.
2. [MDA2] petroduroscop sn [At: LTR2 / Pl: ~oape / E: fr pétroduroscope, ger Petroduroskope, rs петродуроскоп] Instrument pentru măsurarea durității rocilor în zăcământ, în scopul determinării comportării lor la perforare și la prelucrare.
3. [DN] PETRODUROSCOP s.n. Instrument pentru măsurarea durității rocilor în zăcămînt. [< fr. pétroduroscope].
4. [MDN '00] PETRODUROSCOP s. n. instrument pentru măsurarea durității rocilor în zăcământ. (< fr. pétroduroscope, germ. Petroduroskope)
5. [DOOM 3] petroduroscop (desp. pe-tro-, -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. petroduroscoape
6. [DOOM 2] !petroduroscop (pe-tro-, -ros-cop/-ro-scop) s. n., pl. petroduroscoape
7. [DETS] PETRO- „piatră, rocă, stîncă”. ◊ gr. petra „rocă, stîncă” > fr. petro-, engl. id., germ. id. > rom. petro-. □ ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (animale) care trăiesc în crăpăturile rocilor; ~duroscop (v. duro-, v. -scop), s. n., instrument pentru măsurarea durității rocilor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care preferă locurile pietroase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc pe locuri pietroase; ~fitie (v. -fitie), s. f., formațiune vegetală dezvoltată pe un substrat stîncos; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la petrogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Desen incizat pe o rocă. 2. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată manual rudimentar; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în petrografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul descriptiv al rocilor; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină geologică care se ocupă cu studiul complex al rocilor din punct de vedere genetic, chimic, mineralogic și al răspîndirii lor geografice.
8. [DE] PETRODUROSCÓP (< germ., rus.; {s} petro- + lat. durus „dur” + gr. skopein „a examina”) s. n. Instrument de măsurare a durității rocilor. constituit dintr-un ciocan-pendul și un dispozitiv care înregistrează înălțimea până la care ricoșează pendulul după ce lovește roca cu o anumită energie cinetică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL