1. [Scriban] petrecătoáre f., pl. orĭ. La haĭne orĭ sacĭ, conductu pin care trece bîrnețu, cureaŭa saŭ sfoara care strînge.
2. [DEX '09] PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
3. [MDA2] petrecător, ~oare [At: PSALT. 129 / Pl: ~i, ~oare / E: petrece + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care conduce pe cineva Si: însoțitor 3-4 smf, a (Reg) (Persoană) care însoțește un mort până la groapă. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care trăiește undeva, într-un anumit fel Si: trăitor 7-8 smf, a (Îrg) Petrecăreț (3-4). 9 a (Îvr) Distractiv. 10 a (Înv; d. fenomene, acțiuni etc.) Care durează puțin Si: efemer 11 a Care trece repede Si: efemer 12 sn (Mat; îvr) Cât. 13 sf (Reg) Tiv la saci sau la haine, prin care se introduce șnurul pentru strâns la gură.
4. [DLRLC] PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj. Care petrece, căruia îi place să petreacă. ♦ (învechit) Care se află undeva în mod trecător. Un celebru diplomat, francez de origină și petrecător în misiune politică la Viena, scria către un englez. HASDEU, I. V. 257.
5. [DOOM 3] !petrecător (înv., reg.) (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; adj. f., s. f. sg. și pl. petrecătoare
6. [DOOM 2] petrecător (înv., reg.) (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; f. sg. și pl. petrecătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL