1. [DEX '09] PETRECĂREȚ, -EAȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.
2. [MDA2] petrecăreț, ~eață smf, a [At: SCL 1969, 330 / Pl: ~i, ~e / E: petrece + -ăreț] 1-2 (Persoană) căreia îi place să petreacă mult și des. 3-4 (Om) căruia îi place să chefuiască Si: (înv) petrecănos (1-2), petrecător (7-8).
3. [DLRLC] PETRECĂREȚ, -EAȚĂ, petrecăreți, -e, adj. Iubitor de petreceri; chefliu. Se înhăitase cu o seamă de feciori petrecăreți. CAMIL PETRESCU, O. II 450. ◊ (Substantivat) Nu face politică, fiind cunoscut numai ca petrecăreț și bătăuș. PAS, L. I 295.
4. [DOOM 3] petrecăreț (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecăreți; adj. f., s. f. petrecăreață, pl. petrecărețe
5. [DOOM 2] petrecăreț (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecăreți; adj. f., s. f. petrecăreață, pl. petrecărețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL