1. [Șăineanu, ed. VI] Petrarca m. poet italian, încoronat în Capitoliu, celebru prin Canțonete și Sonetele sale în onoarea Laurei (1304-1374).
2. [DE] PETRARCA, Francesco (1304-1374), poet și umanist italian. Admirator și cercetător al culturii antice, și-a scris majoritatea operelor în latină. Situat în plină efervescență renascentistă, păstrând o viziune spiritualistă asupra lumii, transferă aria de investigație din domeniul scolasticii în cel al vieții concrete. Poeme cu inspirație istorică („Africa”); eglogă cu conținut satiric („Poezie pastorală”), pagini autobiografice („Epistole latine”), texte paremiologice („Despre bărbații iluștri”, „Lucruri de memorat”), lucrări cu implicații filozofice („Despre viață și singurătate”, „Secretul”). Punctul culminant al creației sale poetice este opera de maturitate, reprezentată prin sonete („Canțonier” și „Rime”) și primul poem alegoric „Triumfurile”, scrise în italiană și închinate dragostei sale „în viață și în moarte” pentru Laura de Noves. Remarcabile prin sinceritatea emoției, armonia, fluiditatea și muzicalitatea versurilor, printr-un remarcabil joc de antiteze și hiperbole și printr-o mare virtuozitate formală, ele inaugurează un celebru curent liric, cunoscut sub numele de petrarchism, care a avut o mare influență asupra dezvoltării poeziei europene.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL