1. [DEX '09] PETITORIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.; despre acțiuni, cereri etc.) Prin care se urmărește recunoașterea sau apărarea unui drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius.
2. [MDA2] petitoriu, ~ie a [At: PR. DREPT., 265 / Pl: ~ii / E: fr pétitoire] (Jur; d. acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real.
3. [DEX '98] PETITORIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.; despre acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius.
4. [DN] PETITORIU, -IE adj. (Despre o cerere) Prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății asupra unui imobil. [< fr. pétitoire, lat. petitorius].
5. [MDN '00] PETITORIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr. pétitoire, lat. petitorius)
6. [DOOM 3] petitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. petitorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. petitorii
7. [DOOM 2] petitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. petitorie (-ri-e); pl. m. și f. petitorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL