1. [DEX '09] PEȚITORIE, pețitorii, s. f. (Rar) Pețit. ♦ Îndeletnicirea pețitoarei. – Pețitor + suf. -ie.
2. [MDA2] pețitorie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: pețitor + -ie] 1 (Fam) Pețire (2). 2-3 Îndeletnicire a pețitoarei (5, 8) Si: (rar) pețitură (3-4), (rar, dep) pețitorlâc (1-2).
3. [DEX '98] PEȚITORIE, pețitorii, s. f. (Fam.) Pețit. ♦ Îndeletnicirea pețitoarei. – Pețitor + suf. -ie.
4. [DLRLC] PEȚITORIE, pețitorii, s. f. (Învechit) Faptul de a peți; îndeletnicirea celui care cere în căsătorie pentru altcineva. Mi-am isprăvit pețitoria. ALECSANDRI, T. 775.
5. [Șăineanu, ed. VI] pețitorie f. meseria pețitorului: mi-am isprăvit pețitoria AL.
6. [Scriban] pețitoríe f. Acțiunea saŭ meseria pețitoruluĭ.
7. [DOOM 3] pețitorie (rar) s. f., art. pețitoria, g.-d. art. pețitoriei; pl. pețitorii, art. pețitoriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] pețitorie (rar) s. f., art. pețitoria, g.-d. art. pețitoriei; pl. pețitorii, art. pețitoriile
9. [Argou] pețitorie, pețitorii s. f. (intl.) denunț, trădare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL