1. [DEX '09] PEȚIOL, pețioluri, s. n. Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță. [Pr.: -ți-ol] – Din fr. pétiole, lat. petiolus.
2. [MDA2] pețiol sn [At: CAIET, 74v/4 / V: (îvr) petiol / P: ~ți-ol / Pl: ~uri, (rar) ~oale, ~e / E: fr pétiole, lat petiolus] Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri Si: codiță.
3. [DLRLC] PEȚIOL, pețioluri, s. n. Codița frunzei. V. peduncul. Deschid o carte și cetesc: «Familia ombeliferelor. Plantă ierboasă, frunze alterne, rareori întregi, cele mai ades crestate, cu pețiolul dilatat la bază». NEGRUZZI, S. I 102. – Pronunțat: -ți-ol.
4. [DN] PEȚIOL s.n. Codița frunzei. [Pron. -ți-ol, pl. -luri, (s.m.) -li. / < fr. pétiole, cf. lat. petiolus – picioruș].
5. [MDN '00] PEȚIOL s. n. codiță a frunzei. (< fr. pétiole, lat. petiolus)
6. [Scriban] *pețiól n., pl. oale (lat. petiotus și pediolus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. peduncul, picĭor). Bot. Coadă de frunză. V. frunză.
7. [MDA2] petiol sn vz pețiol
8. [DOOM 3] pețiol (desp. -ți-ol) s. n., pl. pețioluri
9. [DOOM 2] pețiol (-ți-ol) s. n., pl. pețioluri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL