1. [DEX '09] PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. (Înv. la f.) Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.
2. [MDA2] pescuitor, ~oare [At: (a. 1632) IORGA, S. D. XI, 258 / V: (înv) păs~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pescui + -tor] 1 a (Îrg) În care se poate pescui. 2 a Care are pește2. 3-4 smf (Spc) Pescar (1-2). 5 smf (Îls) ~ în apă tulbure Persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 6 smf (Fig) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva Si: (fam) vânător.
3. [DEX '98] PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.
4. [Șăineanu, ed. VI] pescuitor m. cel ce pescuește; fig. pescuitor de amoruri AL.
5. [MDA2] păscuitor, ~oare smf, a vz pescuitor
6. [DOOM 3] pescuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. pescuitori
7. [DOOM 2] pescuitor (-cu-i-) s. m., pl. pescuitori
8. [Argou] pescuitor în ape tulburi expr. 1. om cu preocupări dubioase, om cu intenții necurate. 2. persoană care instigă la tulburarea ordinii publice, la conflict între facțiuni politice rivale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL