1. [DEX '09] PEȘCHEGIU, peșchegii, s. m. (Înv.) Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči.
2. [MDA2] peșchegiu sm [At: FILIMON, O. I, 207 / Pl: ~gii / E: tc peșkeșçi] 1 Funcționar al saraiului însărcinat cu perceperea tributului și cu paza darurilor primite de la sultan. 2 (Rar) Persoană care obișnuiește să primească peșcheș. 3 Persoană care primește mită.
3. [DEX '98] PEȘCHEGIU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči.
4. [DLRLC] PEȘCHEGIU, peșchegii, s. m. (Învechit) Funcționar al seraiului, căruia îi era încredințată perceperea sau paza tributurilor și a darurilor primite de sultan. Începu, după obiceiul turcesc din acei timpi, a trimite la capagii, peșchegii și imbrohori împărătești, ca să-i ceară capul. FILIMON, C. 190. 4. ♦ Fig. Cel care obișnuiește să primească peșcheș; chilipirgiu.
5. [DOOM 3] peșchegiu (înv.) s. m., art. peșchegiul; pl. peșchegii, art. peșchegiii (desp. -gi-ii)
6. [DOOM 2] peșchegiu (înv.) s. m., art. peșchegiul; pl. peșchegii, art. peșchegiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL