1. [DEX '09] PESCĂRUȘ, pescăruși, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii și ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pești; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -uș.
2. [MDA2] pescăruș sm [At: DDRF / V: (reg) păs~, pis~ / Pl: ~i / E: pescar + -uș] 1 Păsări de mare cu aripile lungi și ascuțite, care zboară la suprafața apei pentru a prinde pește2. 2 Păsări cu penajul colorat, cu ciocul puternic, drept și ascuțit, care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește2 Si: (reg) păscălar, păscărui. 3 (Orn; reg; șîc ~-de-mare, ~-de-aterină, ~-mic) Pescar (13) (Sterna sandvicensis). 4 (Reg; șîc ~-de-baltă, ~-cu-cap-negru) Pasăre cu o dungă lată, neagră pe cap, cu pieptul sur-argintiu, cu partea ventrală albă, spatele și vârful aripilor sure-albăstrui Si: chirighiță, rândunea-maritimă vulgară, (reg) pescăriță1 (7), rândunică-de-mare (Sterna hirundo). 5 (Orn; reg; șîc ~-alb) Pescar (7) (Laurus argentatus). 6 (Reg; șîc ~-alb, ~-de-hamsii) Pasăre cu capul brun, cu corpul albastru-sur, cu ciocul și picioarele roșii Si: martin, pescar (17) -râzător, (reg) giușcă, cărăbaș-comun, porumbel-de-mare (Laurus ridibundus). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-vânăt, ~-verde, ~-verzui) Pescar (10) (Alcedo atthis). 8 (Orn; reg; șîc ~-de-munte, ~-negru, ~-cu-gușă-albă, ~-de-prund) Pescar (9) (Cinclus cinclus).
3. [DLRLC] PESCĂRUȘ, pescăruși, s. m. Denumire dată mai multor specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lîngă ape și se hrănesc în special cu peștișori; unele seamănă cu rîndunica, avînd pene negre pe cap și albe-cenușii pe corp, iar ciocul și picioarele roșii (Stema hirundo); altele au ciocul lung și gros, ascuțit la vîrf, coada scurtă, pene strălucitoare de diferite culori (Alcedo ispida). Pe deasupră-ne treceau, fîlfîind rar, pescăruși de culoarea ceței și, ridicînd capul cu plisc roșu, ne priveau numai c-un ochi. SADOVEANU, N. F. 61. Două păsărele, pescăruși de mare, plutesc în văzduh. BART, S. M. 36. Pe undele văzduhului, doi pescăruși, bătînd leneși din aripi, se răpăd săgetînd după pradă. DUNĂREANU, CH. 84.
4. [Scriban] pescărúș m. (d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).
5. [MDA2] păscăruș sm vz pescăruș
6. [MDA2] piscăruș2 sm vz pescăruș
7. [CADE] CHIRA sf. 🐦 = PESCĂRUȘ.
8. [CADE] ❍ CHIRIGIȚĂ sf. 🐦 (MAR.) = PESCĂRUȘ.
9. [CADE] ELCOVAN sm. 🐦 = PESCĂRUȘ 2: Privind în depărtare un sbor de ~i (ALECS.) [tc. jelkovan].
10. [CADE] ELCOVAN sm. 🐦= PESCĂRUȘ 2: Privind în depărtare un sbor de ~i ALECS. [tc. jelkovan].
11. [DOOM 3] pescăruș (pasăre marină) s. m., pl. pescăruși
12. [DOOM 2] pescăruș s. m., pl. pescăruși
13. [DE] PESCĂRÚȘ (< pescar) s. m. Nume dat unor specii de păsări din familia laride, ordinul cadriiforme de talie mijlocie, cu picioare scurte și degete anterioare reunite printr-o membrană. Trăiesc în cârduri în preajma apelor dulci și a mărilor și se hrănesc cu pești. Se cunosc c. 90 de specii. În România sunt frecvente: p. argintiu (Larus argentatus), p. răzător (Larus ridibundus) și p. sur (Larus canus). P. verde = pescărel albastru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL