1. [DEX '09] PERSONIFICAȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.
2. [MDA2] personificație sf [At: NEGULICI / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr personification] 1 (Înv) Prezentare a trăsăturilor unei persoane. 2 (Urmat de determinări în genitiv) Personificare (5).
3. [DLRLC] PERSONIFICAȚIE, personificații, s. f. (Învechit) Personificare. Istoria d-lui Ilariu e personificația unui sistem. RUSSO, O. 58.
4. [DN] PERSONIFICAȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constînd în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, întîlnită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].
5. [MDN '00] PERSONIFICAȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)
6. [MDA2] personificațiune sf vz personificație
7. [Scriban] *personificațiúne f. (fr. personification). Acțiunea de a personifica. Lucru personificat. Ret. Prozopopeĭe. – Și -áție, dar ob. -áre.
8. [DOOM 3] personificație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. personificația (desp. -ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] personificație (înv.) (-ți-e) s. f., art. personificația (-ți-a), g.-d. art. personificației; pl. personificații, art. personificațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL