1. [DEX '09] PERSONIFICAT, -Ă, personificați, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale sau fenomene din natură) Care este reprezentat sub înfățișarea sau cu însușirile unei persoane (1). 2. Care exemplifică (prin persoana sa) o calitate, un anumit caracter, un defect pe care îl posedă în cel mai înalt grad. – V. personifica.
2. [MDA2] personificat, ~ă a [At: VASICI, M. II, 88/29 / Pl: ~ați, ~e / E: personifica] 1 (D. lucruri, animale sau fenomene din natură) Care e reprezentat sub înfățișarea sau cu însușirile unei persoane (1). 2 Care exemplifică prin persoana sa o calitate, un anumit caracter, un defect pe care îl are în grad înalt.
3. [DLRLC] PERSONIFICAT, -Ă, personificați, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale, fenomene) Căruia i se atribuie însușiri omenești. 2. Întruchipat, incarnat. Biata fată este bunătatea personificată. TOPÎRCEANU, P. 234. Dragă duducă, fetița este virtutea personificată. BOLINTINEANU, O. 393. Acest bărbat, în scurta lui viață, cîștigase numele de cinstit și drept într-atîta, încît era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. NEGRUZZI, S. I 244.
4. [Șăineanu, ed. VI] personificat a. 1. transformat în persoană: justiția personificată; 2. se zice despre o persoană ce posedă în grad înalt calități sau defecte: bunătate, prostie personificată.
5. [Scriban] *personificát, -ă adj. (d. personific). Prefăcut în persoană, reprezentat ca persoană: justiția personificată. Realizat, întrunit într’o singură persoană: acest om e bunătatea (saŭ răutatea) personificată.
6. [DEX '09] PERSONIFICA, personific, vb. I. Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. Cf. it. personificare.
7. [MDA2] personifia v vz personifica
8. [MDA2] personifica vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ia / Pzi: personific / E: fr personnifier] 1 (D. lucruri, animale, fenomene) A evoca, a reprezenta trăsăturile unei persoane (1). 2 (C. i. lucruri, animale, fenomene) A atribui însușiri omenești Si: (rar) a personaliza, (înv) a personisi. 3 (Pex) A simboliza. 4 A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva, a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj, care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect Si: a încarna, a întruchipa, a întrupa.
9. [DLRLC] PERSONIFICA, personific, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A trata lucrurile, animalele, fenomenele ca pe niște oameni vii, atribuindu-le însușiri omenești. În personificările artistice, ca și în comparații, există doi termeni diferiți: unul – ceea ce e de personificat și altul ceea ce personifică. GHEREA, ST. CR. III 299. ◊ Refl. impers. Trebuie ca termenii personificării să fie cît se poate de deosebiți: nu se personifică un codru printr-un crîng, nici invers. GHEREA, ST. CR. III 301. 2. A întrupa, a întruchipa. Geniul grec... i-a îndumnezeit pe acești inventatori primitivi [ai focului] personificîndu-i în zeul Prometheus. GHEREA, ST. CR. III 189. Personificase într-însul tot meritul deșteptării naționale. GHICA, A. 38.
10. [DN] PERSONIFICA vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însușiri omenești. 2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i. personific. / cf. it. personificare, fr. personnifier].
11. [MDN '00] PERSONIFICA vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însușiri omenești; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr. personnifier, it. personificare)
12. [Șăineanu, ed. VI] personificà v. a atribui unui lucru neînsuflețit caracterul, sentimentele unei persoane reale: păgânii personificau toate forțele naturei.
13. [Scriban] *personífic, a -á v. tr. (d. persoană și -fic ca’n edi-fic; fr. personnifier). Atribuĭ unuĭ lucru saŭ uneĭ ființe abstracte figura, sentimentele, vorba uneĭ persoane: Boileau în pĭesa „le Lutrin (Strana)” a personificat în glumă Trîndăvia. Pin anal. Reprezent supt trăsăturile uneĭ persoane un lucru saŭ o ființă abstractă: pictoriĭ personifică timpu supt trăsăturile unuĭ bătrîn armat c’o coasă. Realizez, întrunesc în mine: acest tînăr personifică toată vitejia strămoșilor luĭ.
14. [DOOM 3] personifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. personific, 2 sg. personifici, 3 personifică; conj. prez. 1 sg. să personific, 3 să personifice
15. [DOOM 2] personifica (a ~) vb., ind. prez. 3 personifică
16. [MDO] personifica (ind. prez. 3 sg. și pl. personifică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL