1. [DEX '09] PERSISTENȚĂ s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.
2. [MDA2] persistență sf [At: MARIN, F. 377/9 / V: (înv) ~tancie sf / Pl: ~țe / E: fr persistance] 1 Stăruință. 2 Caracter a ceea ce este persistent Si: (Îvr) persistere (1). 3 Însușire a de a fi persistent Si: (îvr) persistere (2). 4 (Îs) ~ța imaginilor Fenomen care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut și pe care se bazează cinematografia. 5 (Rar) Ceea ce persistă, continuă să existe.
3. [DEX '98] PERSISTENȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.
4. [DLRLC] PERSISTENȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea de a persista și rezultatul ei; stăruință. Persistență într-o atitudine. ◊ (Fiz.) Persistența imaginilor = fenomen pe care se bazează cinematografia și care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut.
5. [DN] PERSISTENȚĂ s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; stăruință, insistență. ♦ Persistența imaginilor = menținere a unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din cîmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].
6. [MDN '00] PERSISTENȚĂ s. f. faptul de a persista; stăruință, insistență. ◊ persistența imaginilor = menținerea unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. (după fr. persistance)
7. [Șăineanu, ed. VI] persistență f. stăruință.
8. [Scriban] *persisténță f., pl. e (d. persistent; fr. persistance. V. sub-sistență). Acțiunea saŭ calitatea de a persista, stăruință, perseveranță, rezistență.
9. [MDA2] persistancie sf vz persistență
10. [DOOM 3] persistență s. f., g.-d. art. persistenței
11. [DOOM 2] persistență s. f., g.-d. art. persistenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL