1. [DEX '09] PERSIANĂ, persiene, s. f. Oblon de lemn sau de metal format dintr-un cadru pe care sunt fixate lame înguste așezate orizontal, putând fi alipite sau depărtate unele de altele, care servește să protejeze o ușă sau o fereastră de lumina prea puternică a soarelui, de ploaie etc.; jaluzea. [Pr.: -si-a-] – Din fr. persienne.
2. [MDA2] persiană sf [At: CR (1846), 311/50 / V: (rar) ~ienă / P: ~si-a~ / Pl: ~iene / E: fr persienne] 1 Dispozitiv mobil format din lamele orizontale sau verticale de lemn sau de metal, montate într-un cadru, care servește la protejarea de soare și de ploaie a unei ferestre sau a unei uși, permițând totodată să treacă aerul printre ele Si: oblon, stor. 2 Jaluzea.
3. [DLRLC] PERSIANĂ, persiene, s. f. Oblon de lemn sau de metal, format dintr-un cadru pe care sînt fixate lamele înguste, așezate orizontal și distanțate, putîndu-se alipi sau depărta unele de altele, pentru a permite iluminarea și ventilarea încăperii, împiedicînd vederea din afară.
4. [DN] PERSIANĂ s.f. Oblon la ferestre alcătuit din scîndurele dispuse orizontal pe un cadru și putînd fi apropiate sau depărtate după voie. [Pl. -iene. / < fr. persienne].
5. [MDN '00] PERSIANĂ s. f. oblon la ferestre din scândurele dispuse orizontal pe un cadru și putând fi apropiate sau depărtate după voie; jaluzea. (< fr. persienne)
6. [Șăineanu, ed. VI] persiană f. obloane de ferestre compuse din scândurele dispuse orizontal.
7. [Scriban] *persiánă f., pl. iene (fr. persienne, d. Perse, Persia). Oblon compus din scîndurele care se pot întoarce ca să pătrundă lumina saŭ să se facă întuneric. V. jaluzie.
8. [DEX '09] PERSAN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia ori la persani; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persian, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. persan.
9. [DEX '09] PERSIAN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.
10. [MDA2] persan, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 200/27 / V: ~sian, ~ă smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr persan, it persiano] 1-2 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau care era originară de acolo Si: pers (1-2). 3 s (Lpl) Popor care locuia în Persia (3). 4-5 a Care aparține (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (1-2), (rar) persic (1-2), (înv) persesc (1-2), persiesc (1-2), persicesc (1-2), persid (1-2), persidesc (1-2). 6-7 a Care este caracteristic (Persiei sau) persanilor (3) Si: persienesc (3-4), (rar) persic (3-4), (înv) persesc (3-4), persiesc (3-4), persicesc (3-4), persid (3-4), persidesc (3-4). 8-9 Care se referă (la Persia sau) la persani (3) Si: persienesc (5-6), (rar) persic (5-6), (înv) persesc (5-6), persiesc (5-6), persicesc (5-6), persid (5-6), persidesc (5-6). 10-11 sn, a (Șîs covor ~) (Covor) confecționat, la origine, în Persia, cu modele orientale rafinate și cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime, pe toată suprafața covorului, ceea ce îi dă un aspect de blană mătăsoasă. 12 sf Limbă vorbită de persani (1).
11. [MDA2] persian smf, a vz persan
12. [MDA2] persienă sf vz persiană
13. [DEX '98] PERSAN, -Ă, persani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de persani (1). [Var.: persian, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. persan.
14. [DEX '98] PERSIAN, -Ă s. m. și f., adj. v. persan.
15. [DLRLC] PERSAN2, -Ă, persani, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Persiei sau originară din această țară.
16. [DLRLC] PERSAN1, -Ă, persani, -e, adj. (Și în forma persian) Al perșilor, din Persia. Sfîrșitul acestei istorisiri părea cu totul nelămurit, din pricina învățaților persieni. SADOVEANU, D. P. 181. Apoi cutreieră mahalalele, așa, îmbrăcat ca un vînzător, cu două covoare persane pe umăr. CAMIL PETRESCU, O. II 115. Eu știu... izbucni neașteptat, ce glas ascuțit de eunuc, un sclav persan, în grai persan. C. PETRESCU, R. DR. 12. – Variantă: persian, -ă adj.
17. [DLRLC] PERSIAN, -Ă adj. v. persan.
18. [MDN '00] PERSAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr. persan)
19. [Șăineanu, ed. VI] Persan m. locuitor din Persia modernă. ║ a. ce ține de această țară: limba persană.
20. [Șăineanu, ed. VI] persian a. ce ține de Persia. ║ m. locuitor din Persia.
21. [Scriban] *Persán, -ă s. (fr. Persan). Pers actual. Adj. Persic: steagu persan.
22. [Scriban] *Persián, -ă s. (d. Persia). Pers actual. Adj. Persic: limba persiană.
23. [DOOM 3] persiană (oblon) (înv.) (desp. -si-a-) s. f., g.-d. art. persienei (desp. -si-e-); pl. persiene
24. [DOOM 2] persiană (oblon) (înv.) (-si-a-) s. f., g.-d. art. persienei (-si-e-); pl. persiene
25. [IVO-III] persiană, -siene (oblon la fereastră).
26. [DOOM 3] persan adj. m., s. m., pl. persani; adj. f., s. f. persană, pl. persane
27. [DOOM 3] persană (limbă) s. f., g.-d. art. persanei
28. [DOOM 2] persan adj. m., s. m., pl. persani; adj. f., s. f. persană, pl. persane
29. [DOOM 2] persană (limbă) s. f., g.-d. art. persanei
30. [IVO-III] persan, -nă adj. (din Persia).
31. [DTL] PERSANĂ s. f. (< fr. persan): limbă iraniană veche, vorbită de perși, locuitori ai Persiei. În dezvoltarea sa a cunoscut trei perioade: vechea persană, care avea un sistem flexionar bine reprezentat și în care au fost scrise primele texte de limbă iraniană, fiind cunoscută prin inscripții cuneiforme din vremea regilor Ahemenizi (secolele VI – IV î.e.n.), cele mai importante datând din timpul lui Darius și Xerses; persana medie, care continuă vechea persană (între sec. IV î.e.n. și VIII e. n.) și stă la baza persanei moderne, fiind atestată prin inscripțiile regilor Sasanizi (din secolul al III-lea) și printr-o literatură variată; ea și-a pierdut treptat vechiul sistem flexionar în favoarea construcțiilor analitice; persana modernă (cea mai importantă dintre limbile iraniene vorbite azi), bazată pe persana medie; este limba de stat a întregului Iran, dar folosită ca limbă maternă numai de către cei peste 10 milioane de perși din acest stat (arabii având ca limbă maternă araba). Grupuri de vorbitori de limbă p. se află și în țările arabe învecinate, în republicile caucaziene și în Asia Centrală. Primele documente de limbă persană modernă datează din secolul al IX-lea. La început a fost vorbită în India de vest și în Khorasan, iar în secolele următoare s-a răspândit în răsăritul Indiei, înlocuind treptat limbile folosite acolo. Are foarte multe dialecte, care păstrează bine elemente de substrat din persana medie, dar sunt insuficient studiate. După cucerirea Persiei de către arabi, perșii au trecut la scrierea arabă, completată cu unele semne persane (încercarea acestora în 1930 de a introduce alfabetul latin n-a reușit). În fixarea normelor limbii literare persane, scriitorii din răsărit au avut un rol deosebit: în secolul al X-lea, limba literară persană a fost ilustrată prin opera marelui poet Firdusi, care a scris Cartea regilor (Șahname), o epopee istorică vestită, și prin aceea a renumitului savant Omar Khayam. Influențat puternic de arabă, vocabularul limbii p. este azi mai mult arab decât iranian. Structura fonetică și cea gramaticală a p. moderne se deosebește puțin de cea din epoca clasică (a p. medii): s-au redus vocalele de la opt la șase și s-a pierdut opoziția de cantitate; la nume și la verb s-a continuat tendința de dezvoltare a construcțiilor analitice.
32. [DE] PERSÁN, -Ă (< fr.; de la n. pr. Persia) s. m. și f. (La pl.) Populație de origine indoeuropeană, stabilită la sfârșitul milen. 2 și la începutul milen. 1 î. Hr. în podișul Iran, unde în sec. 8-4 î. Hr. a pus bazele Imperiul Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Începând din 1935 Persia ia numele de Iran; de religie musulmană șiită. V. Iran. ♦ Persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor, referitor la Persia sau la persani. ◊ Artă p. = artă dezvoltată pe teritoriul Persiei (Iran), ale cărui origini se situează în milen. 5 î. Hr. anterioare colonizării persane. O mare înflorire cunoaște a. p. în perioada Ahemenizilor (sec. 8-4 î. Hr.), care se distinge printr-un caracter eclectic datorat influențelor artei de pe teritoriile cucerite. Construcțiile principale sunt palatele monumentale (Persepolis, Susa, Pasargadae), cu porți triumfale și săli cu coloane, caracteristică fiind apadana (sala de audiențe); coloanele au capiteluri reprezentând capete de tauri, iar pereții sunt decorați cu basoreliefuri în marmură (Persepolis) sau cu panouri de cărămizi smălțuite și policrome („Friza arcașilor” de la Susa). S-au construit morminte rupestre (mormintele lui Darius I și Artaxerxes II de la Naqsh-i-Rustam). O nouă etapă a înflorire a a. p. are loc în perioada Sasanizilor (sec. 3-7), când se construiesc palate colosale, la Firūzabad, Bishâpur, Ctesifon, decorate cu stucaturi și mozaicuri. Caracteristice sunt altoreliefurile și basoreliefurile rupestre cu subiecte narative de vânătoare sau de bătălie (Naqsh-i-Rustam, Taq-i Bostan). Artele decorative (ceramica, textilele, artele metalului), de o mare fantezie și execuție desăvârșită, au cunoscut o largă dezvoltare, influențând arta bizantină și intrând apoi în repertoriul artei europene medievale. După sec. 7 se va produce o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe. ◊ Pisica p. = rasă de pisică cu părul lung și mătăsos, având mai multe varietăți, care diferă prin colorația părului și a ochilor. ◊ Covor p. (și substantivat, n.) = covor de calitate superioară (la origine lucrat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de persani, scrisă cu alfabet arab, care este limba oficială în Iran și una din limbile oficiale în Afghanistan. V. limbi iraniene.
33. [DE] PERSICOS ODI, PUER, APPARATUS (lat.) urăsc, copile, luxul persan – Horațiu, „Ode”, I, 38, 1. Viața simplă și austeră în mijlocul naturii este, spune poetul, singura care îl face pe om fericit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL