1. [MDA2] persecutoriu, ~oare smf vz persecutor
2. [DLRLC] PERSECUTORIU, -IE, persecutorii, adj. (Rar) De persecuție, prigonitor. Excesul de zel al unor magistrați atinși de delir persecutoriu. C. PETRESCU, C. V. 333.
3. [DN] PERSECUTORIU, -IE adj. (Rar) De persecuție; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].
4. [MDN '00] PERSECUTORIU, -IE adj. de persecuție. (după fr. persécuteur)
5. [DEX '09] PERSECUTOR, -OARE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.
6. [MDA2] persecutor, ~oare smf [At: IORGOVICI, O. 66/15 / V: (rar) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: fr persécuteur] Persoană care persecută Si: asupritor, prigonitor.
7. [DLRLC] PERSECUTOR, persecutori, s. m. Cel care persecută; prigonitor. Așadar, fostul persecutor al lui lon-vodă și al vornicului Dumbravă tot încă mai avea în rezervă o ocaziune. HASDEU, I. V. 198.
8. [DN] PERSECUTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].
9. [MDN '00] PERSECUTOR, -OARE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)
10. [Șăineanu, ed. VI] persecutor m. cel ce persecută.
11. [Scriban] *persecutór, -oáre adj. și s. (lat. persecútor, -óris). Care persecută.
12. [DOOM 3] persecutoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. persecutorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. persecutorii
13. [DOOM 2] persecutoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. persecutorie (-ri-e); pl. m. și f. persecutorii
14. [DOOM 3] persecutor s. m., pl. persecutori
15. [DOOM 2] persecutor s. m., pl. persecutori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL