1. [DEX '09] PERSECUTOR, -OARE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur.
2. [MDA2] persecutor, ~oare smf [At: IORGOVICI, O. 66/15 / V: (rar) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: fr persécuteur] Persoană care persecută Si: asupritor, prigonitor.
3. [DLRLC] PERSECUTOR, persecutori, s. m. Cel care persecută; prigonitor. Așadar, fostul persecutor al lui lon-vodă și al vornicului Dumbravă tot încă mai avea în rezervă o ocaziune. HASDEU, I. V. 198.
4. [DN] PERSECUTOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur].
5. [MDN '00] PERSECUTOR, -OARE s. m. f. cel care persecută; persecutant (1). (< fr. persécuteur, lat. persecutor)
6. [Șăineanu, ed. VI] persecutor m. cel ce persecută.
7. [Scriban] *persecutór, -oáre adj. și s. (lat. persecútor, -óris). Care persecută.
8. [MDA2] persecutoriu, ~oare smf vz persecutor
9. [DOOM 3] persecutor s. m., pl. persecutori
10. [DOOM 2] persecutor s. m., pl. persecutori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL