1. [DEX '09] PERSECUTARE, persecutări, s. f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. – V. persecuta.
2. [MDA2] persecutare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: persecuta] 1 Urmărire perseverentă a cuiva pentru a-i pricinui un rău Si: asuprire, persecuție (1). 2 Provocare cuiva de neajunsuri, nedreptăți Si: asuprire, persecuție (2). 3 Urmărire cu perseverență a cuiva, deranjându-l Si: asuprire, persecuție (3), prigoană. 4-5 (Apreciere sau) recompensare a muncii sau calităților cuiva mai puțin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: asuprire, persecuție (4-5).
3. [DLRLC] PERSECUTARE, persecutări, s. f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, persecuție.
4. [DN] PERSECUTARE s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; persecuție. [< persecuta].
5. [DEX '09] PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.
6. [MDA2] persecuta vt [At: NEGULICI / Pzi: persecut și (înv) ~tez / E: fr persécuter] 1 (C. i. oameni) A urmări cu perseverență și pe nedrept pentru a pricinui un rău Si: a asupri, a oropsi, a prigoni. 2 (Cu sens atenuat) A provoca necazuri, neajunsuri Si: a nedreptăți. 3 A urmări cu perseverență, deranjând, incomodând. 4-5 (A aprecia sau) a recompensa munca sau calitățile cuiva mai puțin decât pe ale altcuiva de valoare egală sau mai mică Si: a defavoriza.
7. [DEX '98] PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. – Din fr. persécuter.
8. [DLRLC] PERSECUTA, persecut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva pe nedrept, prigonindu-l, nedreptățindu-l, provocîndu-i neajunsuri. Mă persecuta la matematică. Adică, la drept vorbind, nu mă prea persecuta el, cît ne prea învățam eu. C. PETRESCU, C. V. 104. Prin clasa a treia se plîngea că-l persecută profesorii. REBREANU, I. 61. Mulți oameni mari și buni, Lumei folositori au trecut de nebuni; Au fost persecutați în vreme ce-au trăit, Și foarte lăudați După ce au murit. ALEXANDRESCU, M. 182.
9. [DN] PERSECUTA vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i. persecut. / < fr. persécuter].
10. [MDN '00] PERSECUTA vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr. persécuter)
11. [Șăineanu, ed. VI] persecutà v. 1. a urmări pe nedrept și cu violență; 2. a importuna: mă persecută cu complimentele sale.
12. [Scriban] *persecút, a -á v. tr. (fr. persécuter, d. lat. pérsequor, persecutus sum. V. execut). Prigonesc, urmăresc ca să fac răŭ: Nerone ĭ-a persecutat pe creștinĭ. Fam. Importunez, plictisesc: nu mă maĭ persecuta cu cererile tăle!
13. [DOOM 3] persecutare s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări
14. [DOOM 2] persecutare s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări
15. [DOOM 3] persecuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. persecut, 2 sg. persecuți, 3 persecută; conj. prez. 1 sg. să persecut, 3 să persecute
16. [DOOM 2] persecuta (a ~) vb., ind. prez. 3 persecută
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL