1. [DEX '09] PERMISIUNE, permisiuni, s. f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduință, încuviințare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.
2. [MDA2] permisiune sf [At: IORGOVICI, O. 53/13 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr permission, lat permissio, -onis] 1 Învoire, aprobare cerută de cineva sau acordată cuiva de a face ceva Si: încuviințare, îngăduință. 2 (Pex; rar; ccr; îf permisie) Permis (1).
3. [DLRLC] PERMISIUNE, permisiuni, s. f. Încuviințare, îngăduire, învoire de a face ceva.
4. [DN] PERMISIUNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].
5. [MDN '00] PERMISIUNE/PERMISIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)
6. [Șăineanu, ed. VI] permisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva; 2. în special, învoire dată soldaților a lipsi dela 1-8 zile.
7. [Scriban] *permisiúne f. (lat. permissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a permite, voĭe, autorizațiune. În armată, congediŭ care nu trece peste opt zile. – Și -ísie.
8. [DEX '09] PERMISIE, permisii, s. f. Învoire (acordată în special militarilor) de a părăsi serviciul pe o durată scurtă de timp. – Din fr. permission, lat. permissio.
9. [MDA2] permisie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 230 / Pl: ~ii / E: fr permission, lat permissio] (Spc) Învoire acordată militarilor, de a părăsi serviciul pe o durată bine determinată de timp Si: (reg) permis1 (2).
10. [DLRLC] PERMISIE, permisii, s. f. (Mai ales în limbajul militarilor) învoire de a părăsi serviciul pe o durată scurtă, de cîteva zile. V. concediu. Încercasem în toate chipurile să obțin o permisie de două zile. CAMIL PETRESCU, U. N. 193. Cînd a venit în permisia lui de cîteva zile... s-a arătat foarte rezervat. C. PETRESCU, Î. II 67.
11. [DN] PERMISIE s.f. Învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission].
12. [MDN '00] PERMISIE s. f. elem. permisiune.
13. [DOOM 3] permisiune (aprobare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. permisiunii; pl. permisiuni
14. [DOOM 2] permisiune (aprobare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. permisiunii; pl. permisiuni
15. [DOOM 3] permisie (învoire dată militarilor) (desp. -si-e) s. f., art. permisia (desp. -si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art. permisiile (desp. -si-i-)
16. [DOOM 2] permisie (învoire dată militarilor) (-si-e) s. f., art. permisia (-si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art. permisiile (-si-i-)
17. [DFS] permisiune (lat. permissio „concesie”, „predare”), figură dialogistică prin care vorbitorul mărturisește că se află cu totul la discreția preopinentului, supus voinței lui, fie pentru a-l înduioșa, fie pentru a-l face să înțeleagă cât e de odios (P). Ca exemplu, Lefranc (p. 72) citează din Atrée el Thyeste de Crébillon „versurile în care Thyeste se adresează fratelui său, după ce recunoscuse sângele propriului său fiu în cupa pe care acest monstru i-o pregătise”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL