1. [MDA2] permafrost sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Permafrost, fr permafrost] (Glg) Strat de sol și de roci care nu se dezgheață nici în timpul verii Si: pergelisol.
2. [DN] PERMAFROST s.n. (Geol.) Strat de sol și de roci care nu se dezgheață nici în timpul verii; pergelisol. [Cf. germ. Permafrost, fr. permafrost].
3. [MDN '00] PERMAFROST s. n. Strat de sol înghețat permanent; pergelisol, merzlotă. (cf. germ. Permafrost, fr. permafrost < perma- din engl. permanent și frost (= gheață; înghețat), propus pentru întâia oară în 1943 de către S. W. Muller) [et. și TLF]
4. [DCR2] permafrost s. n. (geol.) ◊ „Ultimele fotografii transmise de Viking-1 vin în sprijinul teoriei că sub suprafața planetei Marte ar exista așa-numitul permafrost (sol în permanență înghețat).” Sc. 7 VII 76 p. 6 (din engl. perma[nent] frost (1946), fr. permafrost, germ. Permafrost; C. Lupu în CL 1/83 p. 2; DN3)
5. [DOOM 3] +permafrost (desp. -ma-frost) s. n., pl. permafrosturi
6. [Petro-Sedim] permafrost, (engl.= permafrost) orice înveliș superficial al scoarței terestre – sol, scoarță de alterare, rocă proaspătă – din reg. polare și subpolare, aflat vreme îndelungată (ani, zeci, sute de ani) sub influența temperaturilor scăzute (sub 0°C). Grosimea p. poate varia de la 1 000 – 30 cm; p. acoperă 1/5 din supr. uscatului.
7. [DE] PERMAFRÓST (PERGELISÓL) (< fr.) s. n. Strat de sol sau de rocă afectat de îngheț peren; poate atinge grosimi de la câțiva metri la 150 m, excepțional până la 400 m; în timpul verii se dezgheață doar la suprafață (pe câțiva metri sau decimetri). Este caracteristic climatului polar și subpolar. Sin. merzlotă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL