1. [DEX '09] PERIODONȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte.
2. [MDA2] periodonțiu s [At: ABC SĂN. / P: ~ri-o~ / Pl: nct / E: cf fr périodonte] Țesut care înconjoară dintele.
3. [DN] PERIODONȚIU s.n. v. periodont.
4. [MDN '00] PERIODONȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl. periodontium, germ. Periodontium)
5. [DEX '09] PERIODONT, periodonturi, s. n. (Anat.) Parodonțiu moale. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodonte.
6. [MDA2] periodont sn [At: DN3 / V: ~nțiu / P: ~ri-o~ / Pl: ~uri / E: fr périodonte, eg periodontium, ger Periodontium] Țesut care înconjoară dintele Si: parodonțiu.
7. [DN] PERIODONT s.n. Țesut care înconjură dintele; parodonțiu. [Var. periodonțiu s.n. / cf. fr. periodonte, engl. periodontium, germ. Periodontium].
8. [MDN '00] PERIODONT s. n. periodonțiu. (< fr. périodonte)
9. [DOOM 3] periodonțiu [iu pron. ĭu] (desp. -ri-o-) s. n., art. periodonțiul
10. [DOOM 2] periodonțiu [țiu pron. țĭu] (-ri-o-) s. n., art. periodonțiul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL