1. [DEX '09] PERINDARE, perindări, s. f. Acțiunea de a (se) perinda și rezultatul ei; succesiune. – V. perinda.
2. [MDA2] perindare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~dări / E: perinda] 1-2 Succedare (în timp sau) în spațiu. 3 (Spc) Pelerinaj. 4 (Pex) Circulare unul după altul. 5 (Spc; reg) Urdinare a albinelor. 6 (Rar) Alternare. 7 (Reg) Luare pe rând. 8 (Reg) Mutare dintr-un loc în altul.
3. [DLRLC] PERINDARE, perindări, s. f. Acțiunea de a se perinda și rezultatul ei; succesiune, trecere. A surîs ca după o glumă bine izbutită. Și a privit mai liniștit perindarea străzilor și a mulțimii. C. PETRESCU, R. DR. 107. Veneau din zori scîrțîind carele încărcate și poposeau sub sălciile care împrejmuiau moara, așteptînd să-și macine grăunțele. Era o perindare necontenită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.
4. [DEX '09] PERINDA, perind, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spațiu); a circula (unul după altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând.
5. [MDA2] perânda v vz perinda
6. [MDA2] perinda [At: KLEIN, D. 223 / V: (reg) ~rân~, prerân~ / Pzi: perind, (rar) ~dez / E: pe + rând] 1 vr A trece sau a veni unul după altul, în spațiu. 2 vr A se succeda în timp Si: (îvp) a se petrece. 3 vr (Pex) A circula unul după altul. 4 vr (Spc; reg; d. albine) A trece des prin urdiniș Si: (reg) a urdina. 5 vi (Reg) A trece de la unul la altul. 6 vt (Reg) A lua pe rând. 7 vr (Rar) A alterna. 8 vr (Reg) A muta dintr-un loc în altul.
7. [MDA2] prerânda v vz perinda
8. [DLRLC] PĂRÎNDA vb. I v. perinda.
9. [DLRLC] PERINDA, perind, vb. I. Refl. 1. A trece unul după altul, a se succeda. Se perindau unii după alții norii cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Masa Marianei era chiar lîngă scenă. Artistele se perindau pe acolo, chicoteau, schimbau vorbe în treacăt. BART, E. 361. 2. (Despre gînduri, imagini etc.) A trece unul după altul prin conștiință, a se succeda în minte; a defila. Într-o secundă, i se perindară prin fața ochilor mulțimi de întîmplări. Copoul cu tei plini de soare... sălile universității din Iași.... lupte între studenți. CAMILAR, N. I 72. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Zîmbind își perinda printr-o lumină de vis multe clipe ale trecutului. SADOVEANU, M. 181. – Prez. ind. și: (rar) perindez (ANGHEL, PR. 66). – Variantă: părînda (SLAVICI, N. I 33, RETEGANUL, P. IV 61, CONTEMPORANUL, V 482) vb. I.
10. [DLRM] PĂRÎNDA vb. I. v. perinda.[1]
11. [Șăineanu, ed. VI] perindà v. Mold. 1. a cerca unul după altul: a perinda vitele; 2. a muta dintr’un loc într’altul; 3. fig. a se succede: tot mai des se perindează și din tineri in mai tineri EM. [Lit. a lua sau schimba pe rând].
12. [Scriban] părînd, V. perîndez.
13. [Scriban] perindéz, V. perîndez.
14. [Scriban] perîndéz și (maĭ des) perindéz v. tr. (d. pe și rînd. Ung. perrend, șiru proceselor, vine d. rend, de aceĭașĭ orig. cu rom. rînd). Colind, vizitez pe rînd (ca cerșitoriĭ casele). V. refl. Mă succed, mă vîntur, urmez: eleviĭ care se perîndează pintr’o școală. – În Trans. și părînd, a -á.
15. [DOOM 3] perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări
16. [DOOM 2] perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări
17. [DOOM 3] perinda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă perind, 2 sg. te perinzi, 3 se perindă; conj. prez. 1 sg. să mă perind, 3 să se perinde; imper. 2 sg. afirm. perindă-te; ger. perindându-mă
18. [DOOM 2] !perinda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perindă
19. [DMLR] părinda (= perinda) vb., ind. prez. pers. 1 sg. părind
20. [IVO-III] perind, -rindă 3, -rinde 3 conj.
21. [DER] perinda (-dez, perindat), vb. – 1. (Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. – 2. (Refl.) A se succeda, a alterna, a se înlănțui. – Var. perînda, (Trans.) părînda. Origine îndoielnică. Se consideră ca der. al lui pe rînd „în serie unul după altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar această der. nu pare spontană în rom. (unde mai există de la rînd și der. verbal rîndui). Totuși ar putea fi un calc lingvistic al cărui model nu a fost semnalat. E cuvînt modern (sec. XIX). Der. din mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea, Dacor., IV, 840) nu pare mai simplă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL